Data nașterii marelui scriitor Ion Creangă până în prezent trezește discuții.
El însuși afirma în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837, fiind întâiul din cei opt copii ai lui Ștefan Ciubotarul și ai Smarandei Creangă, „răzeși fără pământuri” din satul Humulești, ținutul Neamț.
Însă conform condicii (mitricii) de nou-născuți din Humulești, Ion Creangă s-a născut la 10 iunie 1839. Până în prezent nu există o explicație coerentă acestei diferențe de date, astfel încât putem considera că 10 iunie este data nașterii marelui scriitor.
Expoziţie virtuală
Creangă, Ion. Alte povești si poezii. Publicistică. Corespondență / Ion Creangă. – Galați : Ed. Porto-franco, 1993. – 99 p.
”Scrierile lui Ion Creangă au fost și mai sânt încă desconsiderate de unii exegeți subtili prin snobism elitist ori de alții obtuzi marcați de suficiență. Ironist de o erudiție folclorică impresionantă, scriitorul a reținut din depozitul milenar o cantitate de soluții practice de-a dreptul impresionante, enormă. Privit sub latură, de interpret al mitologiei populare, autorul de basme e, cum s-a spus un ”Homer al nostru…” /… / Stilul lui Creangă e funcțional, sobru, deci cu ”minimum” de literatură, iar economia mijloacelor e semnul artei.”
Constantin Ciopraga
Creangă, Ion. Amintiri din copilărie; Povești; Povestiri / Ion Creangă. – București : Ed. Floarea Darurilor, 1996. – 287.
”Unic prin geniul lui oral, creangă apare, prin neasemănata lui putere de a evoca viața, un scriitor din linia realismului lui Negruzzi, rămânând un reprezentant tipic al Junimii prin acea vigoare a conștiinței artistice care îl unește așa de strâns cu Maiorescu și Eminescu”
Tudor Vianu
Creangă, Ion. Dănilă Prepeleac / Ion Creangă. – București : Ed. Grafica, 1991. – 64 p.
Născut în Humulești, județul Neamț, a fost o vreme diacon și institutor. A făcut parte din cercul ”Junimea”. Opera sa alcătuiește un adevărat ciclu rapsodic, situând existența eroilor în coordonate sociale, etnice și naționale. Observator jovial și ironic al naturii umane, marele povestitor a scris basme de factură folclorică, ducând la dimensiunile fabulosului aspectele și conflictele umanității rurale. A știut să exploateze situațiile ambigue cu mult umor și mai ales imaginea copilăriei. A fost autor de manuale școlare și al primului Abecedar.
Creangă, Ion. Făt – Frumos, Fiul Iepei / Ion Creangă; il. de Isai Cârmu. – Chișinău : Ed. Litera, 2012. – 32 p.
Iapa mai avea puțin si trebuia sa fete, peste noapte, in loc de mânz a fătat un băiat, Făt – Frumos. Băiatul creștea intr-o zi, cat creșteau alții intr-un an. Când a împlinit un an, băiatul credea ca este suficient de voinic încât s-a dus in codru si a pus ochii pe un copac care era mai gros, pe care a vrut sa-l smulgă din pământ, dar n-a putut. Negru de supărare, s-a întors la mama sa si a rugat-o sa-i mai deie încă un an de zile sa sugă. Peste un an Făt – Frumos s-a dus iar in codru la stejarul cu pricina si umflându-l în brațe, l-a smuls din pământ ca pe o buruiană si l-a zvârlit într-o tihăraie ca pe o surcica…
Creangă, Ion. Povestea lui Harap Alb / Ion Creangă. – Chișinău : Ed. Cartier, 1996. – 159 p.
„Opera lui Creangă este epopeea poporului românesc. Creangă este Homer al nostru. Ion Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic… “
G. Ibrăileanu
Creangă, Ion. Povestea lui Stan Pățitu / Ion Creangă; il. Serge Samsonov. – Chișinău : Ed. Litera AVN, 2012. – 32 p.
Povestea lui Stan a început într-un sat mare și frumos. Stan a fost un băiat orfan, care a trăit printre străini, fără ajutorul vreunei rude. După puterile sale, a muncit pe unde a putut, iar astfel și-a construit o casă cu câteva animale…
Creangă, Ion. Povestea Porcului / Ion Creangă. – București : Ed. Vlasia. – 24 p.
Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii; un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!…
Creangă, Ion. Povestea unui om leneș; Povestea Omenească / Ion Creangă; il. de Simona Zamșa. – Chișinău : Ed. Litera, 2013. – 16 p.
Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea…
Creangă, Ion. Popa Duhul și alte povestiri / Ion Creangă. – București : Ed. Română, 1991. – 70 p.
Din cuprinsul cărții Popa Duhu și alte povestiri, ediție îngrijită de Tudor Nedelcea: Episoade din viața lui Creanga, Povestea lui Stan Pățitul, Moș Nichifor Coțcariul, Popa Duhu, Cinci pâini, Păcală…
Creangă, Ion. Punguța cu doi bani / Ion Creangă; il. de Andrei Țurcanu. – Chișinău, 1982. – 32 p.
Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul. Moşneagul într-o zi pierdu răbdarea şi zise…
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 