Revistă bibliografică
Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes, Franţa) a fost un diplomat, profesor universitar, jurist şi om politic. A fost singurul român care a ajuns preşedinte al Ligii Naţiunilor (predecesoare a ONU) şi singurul preşedinte care s-a bucurat de două mandate. Personalitate marcantă în domeniul diplomaţiei, a avut un rol esenţial în recunoaşterea unităţii naţionale a României în opinia publică internaţională. Este creditat cu introducerea ideii de “spiritualizare a frontierelor”, care presupune o apropiere transnaţională bazată pe valorile spirituale şi culturale.
Titulescu a atras simpatiile unor personalităţi importante din viaţa publică franceză şi sovietică printre care A. F. Frangulis, Edouard Herriot şi Maxim Litvinov. Datorită abilităţilor şi realizărilor sale a fost supranumit “Ministrul Europei”. A fost preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale, preşedinte de onoare al Comitetului Român al Reuniunii Internaţionale pentru Pace şi doctor honoris causa la universităţile din Bratislava şi Atena.
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Titulescu/
Oprea, M. Ion. Nicolae Titulescu / Ion M. Oprea. – București : Ed. Științifică, 1966. –406 p.
În acest volum puteți găsi următoarele informații. Personalitalea lui Nicolae Titulescu, Considerații generale privind activitatea științifică și didactică a lui Nicolae Titulescu, Poziția lui Nicolae titulescu față de principalele probleme interne ale României, Principiile și metodele politicii externe promovate de Nicolae Titulescu, Apărător al intereselor naționale ale României la Paris și Londra, Situația internațională a României în per ioada crizei economice, Securitatea colectivă și activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu, Activitatea antifascistă și antirevizionistă a lui Nicolae Titulescu, Îndepărtarea lui Nicolae Titulescu din Guvern, Ultimii ani ai vieții și activității lui Nicolae Titulescu.
Titulescu, Nicolae. Discursuri / Nicolae Titulescu. – București : Ed. Științifică, 1967. – 621 p.
Dacă Titulescu nu și-a scris memoriile, în schimb, el a lăsat un izvor de informare egal de prețios sub forma discursurilor, declarațiilor și cuvântărilor rostite cu numeroase ocazii, precum și sub forma interviurilor acordate periodic diferitelor ziare și reviste din România și de peste hotare.
Grecescu, Ion. Nicolae Titulescu / Ion Grecescu. – București : Ed. Politică, 1980. – 263 p.
”Viața și activitatea celor mai de seamă oameni de cultură din trecut sânt străbătute ca de un fir roșu de dragoste și devotament față de popor și patrie, de dorința arzătoare de a sluji idealurile celor mulți, de un înălțător spirit de jertfă pentru cauza libertății naționale și sociale.
Ei și-au făcut o datorie de onoare din a înfățișa lumii virtuțile poporului român, noblețea sa spirituală, modestia, hărnicia, umanismul ce l-au caracterizat întodeauna, dorul de libertate și dreptate”.
Nicolae Ceaușescu
În memoriam Nicolae Titulescu / studiu introductiv Ion Grecescu. – București : Ed. Politică, 1982. – 249 p.
În acest volum găsim aprecieri în memoria Nicolae Titulescu din partea mai multor personalităţi : George Macovescu, Rene Cassin, Virgil Cândea, Jean Thouvenin, Nicolae Iorga ş. a.
Titulescu, Nicolae. Mari figuri ale diplomației Românești / Nicolae Titulescu. – București : Ed. Politică, 1982. – 306 p.
Titulescu avea o înțelegere mai precisă a realităților timpului său, precum și un autentic spirit vizionar, care i-a premis o anticipare a ceea ce lumea avea să devină după cel de-al doilea război-mondial. Dar, mai presus de orice, descoperim la el dorința de pace, de securitate și independență națională, de soluționare a litigiilor pe cale pașnică, de cooperare, libertate și progres, care au definit totdeauna lupta poporului român.Titulescu a avut meritul de a fi fost un reprezentant lucid și pasionat al unor astfel de opțiuni. Și de a-și fi iubit țara cu nestrămutată credință, cu un patriotism profund, cu devoțiune, iar aceasta pînă în ultimile clipe ale unei existențe sfârșite în amărăciunea exilului, dar pe care istoria o va situa dincolo de uitare, în galeria marilor personalități lae
Titulescu și strategia păcii / coord. Gh. Buzatu. – Iași : Ed. Junimea, 1982. – 500 p.
”…Pacea este azi o stare de spirit ca scop, o organizare legală ca instrument și un strigăt al inimiii, adică o expresie prin cuvânt, ca mijloc de a împlinta în conștiința universalăimperioasele ei condamente. Cum s-ar putea clădi edificiul păcii fără sprijinul maselor? Și cum poți convinge masele dacă nu prin cuvânt? O doctrină – istoria o dovedește – nu se poate impune decât prin spadă sau cuvânt! Eu, unul, prefer cuvântul”.
Dobrinescu, Valeriu Florin. Nicolae Titulescu și Marea Britanie / Iași : Ed. Moldova, 1991. – 217 p.
În acest volum cititorii pot găsi informații despre : Elemente pentru un portret, Titulescu și Europa, Documente, Indice de nume.
Titulescu, Nicolae. Basarabia pîmânt românesc / Nicolae Titulescu. – București : Ed. Rum – Irina, 1992. – 135 p.
Aici putem găsi: Studiu introductiv; Memoriu confidențial trimis de Nicolae Titulescu, regelui Carol al II-lea al României, referitor la istoricul raporturilor româno-sovietice, la începutul anului 1940; Telegrama adresată de N. Titulescu din Paris la 19 iulie 1933 lui Ion Lugoșianu, ambasadorul României la Roma, referitoare la Basarabia; Tratatul de asistență mutuală dintre România și Uniunea Sovietică, parafat de Nicolae Titulescu și Maxim Litvinov la Montreux la 21 iulie 1936; Protocolul adișional secret din 23 august 1939 dintre Germania și Uniunea Sovietică; Nulitatea acordului Molotov–Ribbentrop și a cosencințelor sale asupra Basarabiei.
Năstase, Adrian. Nicolae Titulescu – contemporanul nostru / Adrian Năstase. – București : Ed. Metropol, 1995. – 445 p.
Ne-am găsit, după revoluţie, într-o criză de personalităţi şi într-o criză de identitate. Titulescu răspunde ambelor nevoi ale timpului nostru. De aici preocuparea pentru împlinirea dorinţei lui testamentare, de a-şi afla odihna în veşnicie la Braşov, în pământul ţării care i-a fost interzisă atâta timp. Ar fi fost, aceasta, un altfel de întoarcere a noastră în Europa, prin întoarcerea din Europa a fiilor ţării.
Memoria lui Titulescu este păstrată vie, printre altele, de o fundaţie europeană cu membri prestigioşi şi de un curs pentru tinerii diplomaţi, organizat la Braşov.
Am vrut ca acest volum, în care am adunat diverse scrieri sau gânduri răspândite în mai mult de un deceniu, să-l readucă între noi pe Titulescu, contemporanul nostru, omagiindu-l.
Adrian Năstase
Titulescu, Nicolae. Pledorii pentru pace / Nicolae Titulescu. – București : Ed. Enciclopedică, 1996. – 726 p.
”Vrem prietenia tuturor Marilor Puteri fără deosebire: a Franșei, a Marii Britanii, a Italiei, a Germaniei și a URSS. Suntem gata să dăm tuturor acestor puteri dovezile concrete ale sincerei noastre dorințe de a trăi cu ele în pace și prietenie. Dar în schimb nu vom renunța niciodată în favoarea nici uneia și nici chiar în favoarea tuturor Marilor Puteri ămpreună la principiul egalității statelor, adică la dreptul suveran de a dispune fiecare de soarta noastră și de anu primi niciodată o hotărâre care să ne privească la care nu am fi consimțit”.
Bacon, Walter Meredith. Nicolae Titulescu / Walter Meridith Bacon.– Iași : Institutul European, 1999. – 319 p.
Ca tactician, și recunoscut ca atare de națiunea pe care a slujit-o, Titulescu a reușit să-și realizeze scopul, de a proteja integritatea teritorială a României. Tacticile pe care le-a formulat și implementat au fost recunoscute ca naționale și nu ca personale. Odată ce politica sa a fost pusă la încercare de diferite priorități și pecepții ale strategiei naționale, el a fost obligat să devină mai mult politician decât tactician. Studiul de față susține că Titulescu a înregistrat succese substanțiale ca tactician în vreme ce, ca politician, a avut mai puțin succes.
Titulescu, Nicolae. Mărturiile unei prietenii / Nicolae Titulescu; Nicolae Raicoviceanu. – București : fundația europeană Titulescu, 2003. – 241 p.
”Mi-e dor de țară, mi-e dor de casă, mi-e dor de munca noastră cea de toate zilele, cu orizonturi mai mici, dar și cu frământări mai puține; mi-e dor, în fine, de vremuri noi acasă!”
Grecescu, Ion. Omagiu lui Nicolae Titulescu / Ion Grecescu. – București : Ed. Regina din Arcadia, 2007. – 312 p.
”PACEA în ordine, dreptul în perpeută legătură cu mersul schimbător al vieții, sufletul omenesc în strădanie continuă de a se realiza pe sine înuși în formele concrete ale unei gândiri și unei generozități în continuă ascensiune, iată condițiile pe care le cere ieșirea din haus și viața organizată către care aspiră toți oamenii
Prin DREPT ca metodă, prin domnia dreptului ca obiectiv, prin funcționarea dreptului î serviciul îmbunătățirii dreptului, vom realiza exigențele idealului creator, vom înceta de a fi niște ființe umile care se pleacă în fața greutăților vieții, vom deveni stăpânii vieții și nu sclavii ei, vom simți într-un cuvânt că Dumnezeu este cu adevărat în noi”.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 