Marţi, 21 martie 2017, în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a avut loc întâlnirea cu multașteptata scriitoare Lucreția Bârlădeanu, autoarea volumului „Tunica Portocalie”, propus spre lecturare în cadrul programului „Chişinăul citeşte”, ed. XIV, 2017.
Prozatoarea, eseista şi poeta Lucreţia Bârlădeanu s-a născut la Tătărăuca Veche – Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă”. Conferenţiar universitar la Catedra de teatrologie şi literatură universală a Academiei de Arte din Chişinău. Debutează în anul 1988 cu placheta de versuri – „Rouă de cuvinte”, căreia i se alătură, pe parcursul anilor, volumele „Clipe cu păsări” (1996) şi „Capitalul din Para Sângelui” (1998). A beneficiat de mai multe burse de studii: Soros-Moldova, Alianţa Franceză şi Tempus la Paris, unde și se stabileşte în 1998. După ce, în 1996, îşi ia doctoratul cu teza: „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu”, este preocupată de exilul literar românesc, de cercetarea încununată cu publicarea volumului „Dialoguri pariziene” (2005, 2014) şi a culegerii de eseuri „Secolul nomazilor” (2006). Livresc şi estetic, Lucreţia Bârlădeanu îngemănează cele două culturi în volumul de succes „Scrisori din Paris” (2011, tradus în franceză, 2015), despre care Dan C. Mihăilescu a spus că: „Lucreția Bârlădeanu ţine să vadă cu un ochi calm, moderat. Are o înţelegere nuanţată a Europei şi a României, şi … nu se sfieşte să spună unor lucruri inconvenabile pe nume”. Actualmente este preşedinta Asociaţiei Culturale Synergie Franco-Moldave, cu sediul în Franţa. Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 a fost distinsă cu Medalia „Mihai Eminescu”.
Criticul și istoricul literar Vitalie Răileanu a prezenta multașteptata scritoare Lucreția Bârlădeanu publicului, adăugând: „O scritoare mereu tentată spre gândul de a reface nişte momente esenţiale, ca acestea să vă formeze conceptual vostru despre viață și să vă convoace asupra unor meditații supreme”.
Pe parcursul acestei manifestări, Lucreției Bârlădeanu i-au fost acodate mai multe întrebări, printre care:
Cum va apărut ideea de a scrie?
Eu sunt o scritoare care crede în inspirație. Se spune că fiecare om este capabil să faca tot ceea ce își dorește, dacă depune puțină muncă și stăruință. Da, sunt deacord cu acest lucru, însa, daca nu poți scrie, nu poți scrie. Uneori când începi a scrie, așteptarile nu sunt cele care tocmai ți le-ai dorit tu, de aceea dacă acesta este vocația ta, trebuie, să depui un dublu efort pentru a ajunge la rezultatele dorite.
La ce vârstă ați început a scrie?
Prima poezie am scris-o la vârsta de 9-10 ani.
Personajele din „Tunica portocalie” sunt personaje preluate din realitate?
Desigur, am preluat puțin din realitate, deoarece realitatea este o sursă foarte importană pentru a te inspira și scrie ceva. Însă nici o povestire de aici nu este sutăt la sutăt reală. Personajele din „Tunica Portocalie”sunt mai mult un fruct al imaginației mele.
Cine este modelul Dumneavoastră care vă inspira să scrieți, sau chiar și să existați?
Ași putea spune ca nu am un model anumit după care ma conduc, sau care mă inspiră să scriu ceva… și chiar să exist. Chestia cu modelul este valabilă doar până la anumită vârstă, până la un moment. Daca tu nu te poți debarasa de modele atunci nu mai are rost să scrii, dearece tu ești doar un „epigon”. Un adevarat scriitor singur își formează un model, un model unic, numai al său.
După părerea dumnevoastră cât durează dragostea?
Totul depinde de individ și de ceea ce căută el. Dragostea poate să dureze mult mai mult decât 3, 4, 5 sau 10 ani. Totul depinde de noi înșine, de modul cum ne manifestăm. De multe ori sentimentul de dragoste evoluează, se configurează și dacă vom încerca în acest timp să evoluăm și noi, să parcurgem noi orizonturi, să fim mai responsabili, atunci și dragostea vă continua odată cu noi. Însă dacă la un moment dat, te întrorci și acolo deja nu mai este nimic, atunci continuă să cauți în altă parte, să descoperi noi persoane și să mergi tot mai departe.
Prin ce va impresionat în Veneția?
Eu am cunoscut lumea, însă pot să spun că majoritatea orașelor se aseamănă între ele. Cu toate acestea, există câteva orașe care sunt personalizate, unice. Unul dintre acesta este – Barcelona, care chiar îmi pare că este un oraș cu suflet și la un moment data am început să simt că și el începe să mă iubească. Veneția este unicală, absolut fantastică, un oraș care m-a impresionat foarte mult anume prin atmosfera pe care o posedă.
Dragă Lucreția, vă mulțumim pentru sinceritate și amabilitatea Dumnevoastră, pentru timpul acordat. Vă dorim mult suces în continuare și vă mai așteptă la noi.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 