expoziţie virtuală

Istoria nu este doar o simplă înșiruire de fapte și evenimente, ea este o știință ce permite cunoașterea trecutului prin raportarea la prezent

Eșanu, Andrei. Chișinăul de altădată / Andrei Eșanu. – București: Prut, 2021. – 616p.

De la prima mențiune documentară din 17 iulie 1436, Chișinăul a făcut, pe parcursul secolelor, un salt destul de mare în evoluția sa istorică, transformându-se treptat dintr-un sat românesc ca oricare altul din lunca Bâcului într-un oraș destul de important al Țării Moldovei. Cuprinzând progresiv șirul de așezări rurale situate pe cursul de mijloc al râului Bâc (Vovințeni, Buiucani, Hrusca, Muncești, Petricani, Visterniceni, Ghețăoani, Ciocana), târgul Chișinău devine o mare aglomerare urbană pe care călătorii străini din ultimele decenii ale sec. al XVIII-lea o percep ca pe o singură așezare, aceasta fiind consemnată de cartografii occidentali încă din a doua jumătate a sec. al XVII-lea.    Andrei Eșanu; Valentina Eșanu

Hobsbawm, Eric. Era capitalului, 1848-1875 / Eric Hobsbawm. – Chișinău: Cartier, 2021. – 456 p.

Revoluția industrială (engleză) înghițise revoluția politică (franceză). Istoria perioadei de care ne ocupăm este, în primul rând, aceea a progresului masiv al economiei mondiale a capitalismului industrial, al ordinii sociale pe care o reprezenta, a ideilor și convingerilor care păreau s-o legitimizeze și s- valideze: în rațiune, știință, progres și liberalism. Este epoca burgheziei triumfătoare, deși burghezia europeană ezită încă să se angajeze în conducerea politică publică. În această – și poate numai în această – privință, epoca revoluției n-a fost moartă. Clasele de mijloc ale Europei erau și au rămas înspăimântate de popor: „democrația” era considerată încă a fi preludiul sigur și rapid al „socialismului”. Oamenii care se aflau în fruntea treburilor orfinii burgheze victorioase la momentul ei de triumf erau: un nobil de țară profund reacționar din Prusia, o imitație de împărat în Franța și o succesiune de moșieri aristocrați în Anglia. Eric Hobsbawm

Grati, Aliona. Regele Mihai și Basarabia / Aliona Grati. – București: Eikon, 2021. – 314 p.

Aliona Grati știe că nu doar pământurile pot să fie confiscate, ci și trecutul. Dintre cei patru regi ai noștri, numai trei au domnit peste România Întreagă, formată în 1918, Ferdinand I, Mihai I și Carol al II-lea. Cel din urmă rege al nostru, Mihai I, a avut, însă, un destin tragic, fiind suveran, în domnia sa care contează, doar peste frânturi ale pământului românesc. Prin cartea de față, autoarea ne demonstrează că, în fapt, chiar dacă a fost îndepărtat de la putere și de la domnie, regele Mihai a rămas al nostru, al tuturor românilor. Comuniștii, mai ales cei sovietici, au avut grijă să șteargă imaginea regelui Mihai dintre „chipurile și icoanele” românilor, dar nu au putut-o șterge din sufletele oamenilor și mai ales din sufletul națiunii. Cartea aceasta ne readuce în amintire nu doar domnia dintre anii 1941 și 1944 a regelui Mihai în Basarabia, ci și preșuirea eternă pe care suveranul a păstrat-o pentru partea dintre Prut și Nistru a României. Autoarea, cu mintea cercetătorului și cu sentimentul românului, ne îndeamnă în această lucrare memorabilă să cunoaștem și să prețuim istoria noastră, care ne aparține tuturor și în cadrul căreia figura regelui Mihai rămâne de neșters.  Ioan-Aurel Pop

Hobsbawm, Eric. Era imperiului, 1875-1914 / Eric Hobsbawm. – Chișinău: Cartier, 2022. – 527 p.

Lăsând la o parte leninismul și anti-leninismul, primul lucru pe care trebuie să-l restabilească istoricul este faptul evident, pe care nimeni în anii 89 nu l-ar fi negat, că împărțirea globului avea o dimensiune economică. A demonstra asta nu înseamnă să explici totul despre imperialismul perioadei. Evoluția economică nu este un fel de ventriloc, iar restul istoriei manechinul ei. În această privință, nici măcăr cel mai fixist om de afaceri, care nu urmărește decât profitul, să zicem, din minele de aur și diamante din Africa de Sud, nu poate fi tratat vreodată exclusiv ca o mașină de produs bani. El nu era imun la apelurile politice, emoționale, ideologice, patriotice sau chiar rasiale, care erau atât de clar asociate cu expansiunea imperialistă. Eric Hobsbawm

Hobsbawm, Eric. Era extremelor, 1914-1991. – Chișinău: Cartier, 2022. – 715 p.

Nu știm unde mergem. Știm doar că istoria ne-a adus în acest punct și – dacă cititorii împărtășesc și sunt de acord cu argumentația acestei cărți – țtim și de ce. Oricum, un lucru este cert. Dacă omenirea urmează să aibă un viitor recogniscibil, aceasta nu se poate face prin prelungirea trecutului sau prezentului. Dacă încercăm să construim cel de-al treilea mileniu pe această bază, vom eșua. Iar prețul eșecului, adică alternativa la o societate schimbată, este întunericul. Eric Hobsbawm

Hobsbawm, Eric. Era revoluției, 1789-1848 / Eric Hobsbawm. – Chișinău: Cartier, 2022. – 460 p.

Marea revoluție din 1789-1848 a reprezentat nu triumful „industriei” ca atare, ci al industriei capitaliste; nu al libertății și egalității în general, ci al clasei de mijloc sau al societății „burgheze” liberale; nu al „economiei moderne” sau al „statului modern”, ci al economiilor și statelor dintr-o anumită zonă geografică a lumii (o parte dn Europa și câtva regiuni din America de Nord), al cărei centru era reprezentat de statele învecinate și rivale ale Marii Britanii și Franței. Transformarea dintre 1789 și 1848 este în mod esențial revolta îngemănată care a avut loc în aceste două țări, iar de acolo a fost propagată în întreaga lume. Eric Hobsbawm

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s