Gogol, N. V. În noaptea de Ajun / N. V. Gogol. – Iași: Ed. DAB-Canova, s.a. – 72 p.
În noaptea de ajun face parte din ciclul Povestiri din satul Dicanca, Editura CANOVA tipărește aceaastă povestire în preajma Crăciunului, cu gându că cititorii la fel de păcătoș ca și personajele povestirii, se vor întoarce, în noaptea sfântă, cu fața la Dumnezeu.
Gogol, N. V. Mantaua / N. V. Gogol. – București: Ed. Biblioteca pentru toți, 1962 – 270 p.
„Se deprinse să nu mai mănânce nimic seara, avea în schimb îmbelșugată hrană spirituală gândindu-se necontenit la viitoarea manta. Și se părea că viața i se umpluse deodată, parcă s-ar fi însurat și ar fi avut lângă el o ființă plăcută pentru a-și continua împreună cu dânsa calea vieții, și ființa aceasta nu era alta decât mantaua viitoare, gros vătuită cu căptușeală tare fără de moarte. Deveni mai vioi, ca omul cu rost, hotărât în viață. De pe fața lui, din faptele lui, dispărură șovăielile și îndoiala, în ochi îi sclipea ca o flacără, în minte îi scăpărau cele mai îndrăznețe idei: ce-ar fi să-i pun la guler o blană de dihor…“
Gogol, N. V. Mirgord / N. V. Gogol. – București: Editura pentru literatură universală, 1966 – 276 p.
La apariția sa, ciclul de povestiri „Mirgorod”, care poartă subtitlul „Povestiri ce servesc drept urmare la „Serile în cătunul de lângă Dikanka”, a provocat o anumită nedumerire. Publicul a constatat că nu este vorba de o continuare a „Serilor”, ci despre o lucrare cu totul nouă. Alte surse de inspirație, oameni și fapte din altă lume, caractere mai ferm conturate, dăltuirea cu grijă și migală a detaliului, mijloace de expresie foarte nuanțate demonstrau o altă ipostază a talentului scriitorului.
Gogol, N. V. Suflete moarte / N. V. Gogol. – Chișinău: Ed. Litera, 1997 – 275 p.
Precum marea și adevărata poezie rusă a veacului trecut pornește de la A. S. Pușkin, tot așa marea și adevărata proză pornește de la N.V. Gogol. Cezar Petrescu
Gogol, N. V. Povestiri din Petersburg. Taras Bulba / N. V. Gogol. – Chișinău: Ed. Litera, 1998 – 263 p.
Taras Bulba este un fragment din marea epopee a vieții unui popor. Dacă în timpul nostru epopeea homerică nu mai e cu putință de realizat, atunci iată modelul ei cel mai înalt, idealul și prototipul ei. V. Belinski
Raicu, Lucian. Gogol sau fantasticul banalității / Lucian Raicu. – București: Ed. Institutului cultural român, 2004. – 408 p.
Pentru că devin excepționali numai în sinistru și grotesc, eroii lui Gogol nu încetează de a fi niște suflete moarte. Imperiul mediocrității, fie și al mediocrității agitate de elanuri, este în chip irevocabil un imperiu al morții. Sufletele moarte sunt incapabile de veritabile crize; binele și răul rămân în afara lor și ele nu sunt în stare să-și depășească vreodată condiția de nedeterminare în care înoată ca într-un mâl etern. Lucian Raicu
Gogol, Nikolai. Suflete moarte / Nikolai Gogol. – București: Ed. Cartier, 2007. – 515 p.
Proza lui Gogol este, cel puțin, cvadridimensională. El poate fi comparat cu contemporanul său, matematicianul Lobacevski, care a aruncat în aer lumea euclidiană…” Vladimir Nabokov
Gogol, Nikolai. Taras Bulba / Nikolai Gogol. – București: Ed. Adevărul Holding, 2010. – 256 p.
Taras Bulba este un roman istoric publicat în anul 1835 de scriitorul rus Nikolai Gogol. El prezintă povestea romanțată a unui bătrân cazac zaporojean, Taras Bulba, și a celor doi fii ai săi, Andrii și Ostap.
Gogol, Nikolai. Povestiri din Petersburg / Nikolai Gogol. – București: Litera, 2019. – 252 p.
Pricina acelei veselii care s-a făcut remarcată în primele mele scrieri se explică printr-o anume necesitate sufletească. Mă încercau accese de deprimare, inexplicabile chiar pentru mine însumi, care proveneau probabil din starea mea bolnăvicioasă. Ca să mă distrez, născoceam toate lucrurile comice de care eram în stare. N.V. Gogol
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 