expoziţie virtuală

Mihail Sadoveanu – scriitor incomparabil al literaturii române

Sadoveanu, Mihail. Împărăția apelor / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Cartea Românească, s.a. – 274 p.

Împărăția apelor este o colecție de povestiri pescărești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul Priveliști dobrogene (1914). Colecția de povestiri „Împărăția apelor” a fost scrisă în scopul de a evidenția frumusețea pescuitului și de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu în expedițiile sale pescărești. Autorul îi contrazice pe cei care susțin că pescuitul cu undița este o îndeletnicire a țiganilor și derbedeilor și, deși recunoaște că există puțini orășeni serioși care o practică (precum Ioan Alexandru Brătescu-Voinești și Panait Istrati care se duc des la Snagov), consideră că este un mod mai plăcut și mai sănătos de petrecere a timpului liber decât plimbările în zilele fierbinți de vară pe Calea Victoriei sau pe strada Lăpușneanu ori partidele de șah sau de table desfășurate în atmosfera poluată de fum de țigară de la club. „Farmecul e în despărțirea desăvârșită de lume și în repaosul complect în care intri. Grijile, preocupările, supărările și durerile adorm. Te-ai apropiat de natura eternă, care te-a luat în stăpânirea ei și te ocrotește ca o mamă”, afirmă scriitorul.

Sadoveanu, Mihail. Mitrea Cocor / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Pentru Literatură, 1961. – 200 p.

În Mitrea Cocor, cititorul întâlnește țăranul revoltat din opera anterioară a scriitorului. Spre deosebire de acesta, Mitrea nu devine un haiduc, ci, ajungând la înțelegerea realității, ia parte la lupta maselor conduse de partid. Mitrea Cocor, primul erou de tip nou, pozitiv, creat de literatura noastră, este acel care realizează visul vechi al țărănimii asuprite – eliberarea de exploatarea moșierească. Acest erou hotărât și demn a devenit iubit de poporul nostru și, prin el, mulți cititori de peste hotare au înțeles profundele transformări democratice din țara noastră. Acest roman, distins cu Medalia de aur a păcii, reușește să condenseze uriașe drame și răsturnări. Mergând la esența fenomenelor, scriitorul creează un personaj tipic de o mare forță și întruchipează năzuințele lui luminoase, siguranța în viitorul socialist al țării. Paul Georgescu

Sadoveanu, Mihail. Nada florilor / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Tineretului, 1968. – 200 p.

Nada Florilor, subintitulat Amintirile unui pescar cu undița, este un roman scris de Mihail Sadoveanu  și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist  a câtorva povestiri pescărești din volumul Împărăția apelor  (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, alături de alte proze sadoveniene, în filmul Vacanță tragică (1979), regizat de Constantin Vaeni după un scenariu scris de Constantin Mitru.

Sadoveanu, Mihail. Cazul Eugeniței Costea / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Eminescu, 1970. – 198 p.

Cazul Eugeniței Costea, fiind povestirea unei întâmplări ciudate, fiind semnalarea câtorva vieți de excepție morală așezate pe punctul de joncțiune al satului idilic cu orașul primejdios, este și altceva decât ceea ce cunoaștem până acum din Mihail Sadoveanu, dar nu cu totul altceva față de opera anterioară, de care se leagă tocmai prin încadrarea narațiunii în perspectivă paseistă. Autorul, așadar, domină și de data aceasta întreaga lucrare prin ceea ce formează neasemuita sa poezie, prin dulceața cuvântului și puterea de evocare a câtorva năluci ale dezechilibrului sufletesc. Vladimir Strein

Sadoveanu, Mihail. Cântecul Mioarei / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Cartea Românească, 1971. – 368 p.

În anul când mâna lui Mihail Sadoveanu se oprea fulgerată, pentru a nu se mai întoarce niciodată asupra foilor albe de hârtie, în cartoanele marelui scriitor se aflau începuse două cărți: una aparține vremurilor celor mai noi, contemporane autorului – este romanul Cântecul Mioarei; a doua învie oameni și locuri de la sfârșitul secolului trecut – este romanul Lisaveta. Fragmente ale lor s-au publicat încă de pe când trăia scriitorul; după ce el n-a mai fost, s-au publicat de asemenea părți întinse ale lor. Pentru întâia oară ele sânt tipărite în volumul de față, în întregimea formei lăsate de Sadoveanu. În Cântecul Mioarei participăm la peripețiile întoarcerii la lume, după trei decenii, a unui intelectual ostracizat de lumea ulterioară primului război mondial, în Lisaveta este reconstituit peisajul orășelului de provincie unde s-au deschis ochii lui Sadoveanu însuși asupra vieții; lumea care se mișcă în paginile romanului e chiar cea a copilăriei autorului.

Sadoveanu, Mihail. Locul unde nu s-a întâmplat nimic / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Minerva, 1972. – 225 p.

Locul unde nu s-a întâmplat nimic, ortografiat în prima ediție Locul unde nu s’a întâmplat nimic și subintitulat uneori Târg moldovenesc din 1890, este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1933 de către Editura Adevărul din București. Acțiunea romanului are loc într-un târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat în filmul Noiembrie, ultimul bal (1989), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Șerban Velescu în colaborare cu regizorul.

Sadoveanu, Mihail. Cozma Răcoare / Mihail Sadoveanu. – Timișoara: Ed. Facla, 1973. – 268 p.

Trebuie să fac mărturisirea de credință că poporul este părintele meu literar; că trecutul pulsează în mine ca un sânge al celor dispăruți; că mă simt ca un stejar, cu mii și mii de rădăcini înfipte în pământul neamului meu… De la aceste fermecate izvoare de apă vie caută să se adape toți cei care cântă și se simt ai acestui popor și ai acestui pământ. Mihail Sadoveanu

Sadoveanu, Mihail. Crâșma lui Moș Precu / Mihail Sadoveanu, – București: Ed. Eminescu, 1974. – 160 p.

Crâșma lui Moș Precu este un volum de povestiri (dintre care se detașează, prin proporțiile-i de mic roman, istorisirea titulară) de Mihail Sadoveanu. Volumul acesta reprezintă o experiență literară instructivă din multiple unghiuri. Definitorie e, mai întâi, înclinația povestitorului de a aborda colectivitățile umane – atât orașul cât și satul – nu din interiorul lor, cum vor proceda marii prozatori ai Ardealului, ci din exterior, aici dintr-un loc al evaziunii și petrecerii.

Sadoveanu, Mihail. Dureri înăbușite / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Eminescu, 1974. – 183 p.

„Volumul stabilește prin chiar titlu latența patimilor: Dureri înăbușite. Fie prin înrâurirea directă a lui Zola, fie prin mijlocirea lui Vlahuță, se observă aci o intenție (cu efecte păgubitoare) de studiu social.“ (G. Călinescu)

Sadoveanu, Mihail. Drumuri / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Sport-Turism, 1977. – 224 p.

Ceea ce ne definește în chipul cel mai izbitor aceste pagini, diferențiindu-le de acelea ale unora dintre romane, este fluența elocuțiunii, caracterul alert. În timp ce în Zodia Cancerului, în Hanu Ancuței, în Frații Jderi, în Nicoară Potcoavă mai cu seamă, fraza e orchestrată, adeseori, solemn, ceremonios, bucățile ce alcătuiesc volume ca Oameni și locuri, Olanda, Valea Frumoasei, Depărtări, Poveștile de la Bradu-Strâmb ș.a. relevă un causeur, un reporter, un virtuoz al notației sprintene. Am putea crede, și, probabil, chiar aceasta e realitatea, că autorul le-a scris pentru a se deconecta. Ele sânt „jurnalul de vacanță” al prozatorului.

Sadoveanu, Mihail. Nopțile de Sînziene / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Minerva, 1979. – 208 p.

Nimic n-a părut comentatorilor Nopților de Sînziene mai izbitor decât fondul mitologic al povestirii, simbolistica naivă și străvezie țesută în jurul apărătorilor ținutului fabulos al Borzei pretându-se cu o comodă și poate de aceea suspectă înlesnire divigațiilor pe marginea rezistenței codrului la invazie, agresiune. Despre intriga mitologică s-au scris pagini admirabile de carte cu greu se poate face abstracție, cu atât mai puțin acolo unde, precum la George Călinescu, Nopțile de Sînziene întră în compoziția unui concept critic din perspectiva căruia este parcursă întreaga operă: „încercarea de reconstrucție a unei Dacii absolute, a unei societăți rare, pierdute pe teritoriul geto-scitic, trăind după rituri imemorabile, într-un belșug fabulos.

Sadoveanu, Mihail. Oameni și locuri / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Sport-turism, 1982. – 192 p.

Recitind scrierile lui Sadoveanu ne-am întrebat câte din paginile cărților sale nu ar putea figura într-o antologie, ca cea de față, întitulată „Oameni și locuri”. Am ajuns la concluzia că foarte puține. Situația paradoxală la prima vedere dacă ne amintim că autorul „Crengii de aur” a publicat doar câteva reportaje și note de călătorie – și acestea neglijabile sub aspect estetic. Perfect explicabilă totuși pentru cel care a creat, din mozaicul policrom al spațiului și timpului, cea mai amplă frescă a patriei române și a locuitorilor ei.

Sadoveanu, Mihail. Cincizeci de povestiri / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Minerva, 1984. – 408 p.

Antologia de fașă încearcă să răspundă, concomitent, unei duble subordonări: tematice (fantasticul – fabulosul sadovenian) și, evident, estetice (piese mai mult sau mai puțin cunoscute, dar care se susțin, artistic, de sine stătătoare). Ea s-a născut dintr-o acută nevoie resimțită, paradoxal, în anii din urmă: se vorbește tot mai mult de fantasticul sadovenian, însă multe din povestirile ilustrative în acest sens fie zac în volume vechi, greu accesibile, fie s-au risipit prin varii culegeri, mai mult sau mai puțin riguroase.

Sadoveanu, Mihail. Hanu Ancuței / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Albatros, 1985. – 196 p.

Seria de Texte Comentate – Lyceum are menirea să contribuie la înțelegerea și interpretarea operelor fundamentale din tezaurul literaturii române și universale, oferind modele de analiză literară. Această serie utilizează texte reproduse după ediții definitive, încorporând fie o singură lucrare, fie o riguroasă selecție din creația aceluiași scriitor. Aparatul critic este alcătuit dintr-o amplă analiză a textului ales, note de subsol, cu indicarea pasajelor interesante pentru dezvoltarea conflictului, caracterizări ale personajului etc., tabele sinoptice, o bibliografie și un capitol de referințe critice.

Sadoveanu, Mihail. Cântecul amintirii / Mihail Sadoveanu. – București: Editura Minerva, 1990. – 270 p.

Modalitatea de a povesti pe care o folosește Mihail Sadoveanu este una oarecum asemănătoare cu aceea a practicii teatrului în teatru – el introduce, de regulă, în cadrul și în atmosfera create cu mijloacele evocării, un personaj pitoresc, ce, la rândul său, ne istorisește cu apetit pentru relatarea meticuloasă întâmplări pilduitoare[…]. Pasiunile sânt puternice și mari, iar viața înțeleasă în simplitatea ei esențializată, pură, ca un ritual al existenței sacru. De aceea povestirile lui Mihail Sadoveanu au mereu în substratul atmosferei lor magice un fior de măreție primară, ilustrat prin tocmai evocarea perpetuă a naturii ca un cadru copleșitor de însumare a tuturor faptelor vieții. Constantin Cubleșan

Sadoveanu, Mihail. Drumuri basarabene / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. SAECULUM, 1992. – 95 p.

Înzestrat – ca puțini alții – cu conștiința acută a spiritualității române, pe care se simțea dator s-o înfățișeze artistic în multitudinea aspectelor ei, Mihail Sadoveanu a năzuit, încă din anii adolescenței, să cunoască nemijlocit întreaga realitate etnică națională. Repetând experiența eminesciană a peregrinării peste hotarele vremelnice, de-a lungul și de-a latul provinciilor locuite de români, autorul Crengii de aur a străbătut continuu – sub pretextul escapadelor cinegetice – toate olaturile românești. Moldova și Muntenia, Transilvania și Dobrogea, Bucovina și Basarabia i-au dezvăluit, rând pe rând, frumusețile și caracteristicile, diversificându-i expresia și îmbogățindu-i, cu timpul, paleta subiectelor. „Mai cu seamă după război – avea să mărturisească el odată – am întrebuințat această falsă vânătoare și acest fals pescuit ca să cunosc cum vorbesc frații mei de pretutindeni”. I. Oprișan

Sadoveanu, Mihail. Măria sa Puiul Pădurii / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. EDEN, 1992. – 216 p.

Publicarea într-o nouă ediție a romanului „Măria sa Puiul Pădurii”, în Editura EDEN, este un prilej fericit de a ne reîntâlni cu una din frumoasele cărți ale lui Mihail Sadoveanu, și reprezintă, totodată, un act de dreptate, căci această bijuterie, care ar putea împodobi tezaurul oricărei literaturi, a fost multă vreme etichetată de mistică și ținută într-o umbră pe care n-o merita. „Măria sa Puiul Pădurii”, așa cum au observat cititorii și critica, de la bun început, reia, într-o manieră personală, tema unei vechi legende flamande din secolul al XII-lea, și anume, „Istoria Genovevei de Brabant”. S-au remarcat însă, așa cum era și firesc, diferențele privind evoluția tramei celor două scrieri, remodelarea unor personaje și schimbarea rolului lor în desfășurarea acțiunii, cât mai ales arta cu care scriitorul a transformat istorioara populară într-un adevărat roman.

Sadoveanu, Mihail. Baltagul / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Albatros, 1994. – 168 p.

„Baltagul este, prin repeziciune și desăvârșit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui Mihai Sadoveanu. Mulți prețuiesc această scurtă narațiune ca roman, vorbind de creația scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor… Luat în totalitate, Mihail Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă și lui Caragiale, mai inventiv decât cel dintâi, mai poet decât cel de-al doilea…” George Călinescu

Sadoveanu, Mihail. Istorisiri de dragoste / Mihail Sadoveanu. – Bacău: Ed. Junimea, 1999. – 324 p.

Înspre finalul capitolului rezervat marelui povestitor, George Călinescu, în a sa Istorie… din 1941, glosa: „Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv, ireal: dragoste, moarte, viață agrară, viață pastorală, război și asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală.” Copleșitor prin atotcuprinderea sa, universul sadovenian realizează o remarcabilă performanță, creând o adevărată sinteză a existenței naturale și sociale. În acest sens, se poate relua spusa lui M. Ralea, criticul arătând că Sadoveanu ar putea scrie mai mult decât am putea noi citit, dacă autorul n-ar fi intuit cu exactitate acea lume a performanțelor, a simbolurilor și a arhetipurilor.

Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur / Mihail Sadoveanu. – București; Ed. 100+1 GRAMAR, 2001. – 172 p.

Capodoperă a capodoperelor sale, Creanga de aur este Soarele în jurul căruia se rotesc toate marile creații sadoveniene… Creanga de aur este un roman atât de profund, de complex și de special (polifonic) încât sunt binevenite toate interpretările care i s-au dat: poem eminescian, basm (de inspirație populară sau livrescă) ori roman istoric, roman ezoteric sau emblematic, roman erotic ori de moravuri sociale, „scrisoare persană” sau de spirit voltaireean (o adevărată stea cu cinci colțuri), Creanga de aur e mai presus de toate un roman hristic, creștin, cel puțin într-o interpretare hermeneutică. Fănuș Băileșteanu

Sadoveanu, Mihail. Ochi de urs și alte povestiri / Mihail Sadoveanu. – Iași, Polirom, 2004. – 464 p.

„Am considerat necesară o antologie „la zi”, cu douăzeci dintre cele mai bune povestiri, nuvele și schițe… Am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului narativ și a concepției artistice… Neavând pretenția că e infailibilă, antologia noastră nu intenționează să substituie, ci să incite și să facă „poftă” de Sadoveanu, mizând pe elementul-surpriză al (re)descoperirii câtorva splendide povestiri.” Marius Chivu

Sadoveanu, Mihail. Nicoară Potcoavă / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Lucman, s.a. – 480 p.

„Povestitorul a ajuns la un tip de compoziție vastă, de caracter mai mult profesional decât epic, în care un erou străbate Țara Moldovei și cunoaște munții și apele ei, slăbiciunile și bogățiile, stările și oamenii. În Nicoară Potcoavă, ultima variantă a acestui prototip, substanța e iarăși nouă. Rătăcitorul este unul dintre efemerii domni, frate al lui Ioan-Vodă Cumplitul, în care țara obidită de păgâni și boieri pune mari nădejdi. Reapar marile detalii sadoveniene, surprinzătoare ca și variantele Mioriței, inedite, plastice, absolute într-o aparență de repetiție.” George Călinescu.

Sadoveanu, Mihail. Frații Jderi. Vol. 1 / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Jurnalul Național, 2011. – 338 p.

Întreaga creație a prozatorului, când nu deshumează perioade revolute, pune, într-un fel sau altul, lumea prezentului în relație cu trecutul istoric. Istoria este inerentă timpului sadovenian, așa cum, într-un mod deosebit de pregnant, invarianta definitorie a spațiului sadovenian e natura. Tot ce e bun, sănătos, în narațiunile scriitorului, de la om la dobitoace și la stihii, îndeplinește, în măsuri variabile și nu rareori în moduri năprasnice, legile de nestrămutat ale naturii (natura fiind, în înțelegerea cu tentă panteistă a lui Sadoveanu, expresia fenomenală a eternității) și, implicit, permanentizează virtuți ale acelor oameni integrați în natura prin care, în momente sublime ale trecutului, s-au revelat vigoarea fizică și forța morală a neamului căruia aparțin. Dumitru Micu

Sadoveanu, Mihail. Frații Jderi. Vol. 2 / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Jurnalul Național, 2011. – 268 p.

Nu intriga, oricât de incitantă, singularizează artistic trilogia lui Sadoveanu, nu intrigii își datorează ea caracterul de unicitate. Intriga, în bună parte, e mai curând un pretext, o convenție literară pentru construirea pe filon epic a viziunii unei lumi aparte, a lumii românești în varianta moldavă. Moldova sadoveniană e un tărâm fabulos, asemănător țării cantemirești din Descriptio Moldaviae, cu munți dominați de Ceahlău, ca de un Olimp autohton, cu păduri în care mișună bivoli sălbatici, râși, jderi și zimbri, cu șesuri inundate de holde, cu câmpii străbătute de „cirezi de boi frumoși și zdraveni”, de „cai mari și arătoși”… Se subînțelege că Sadoveanu descrie sau semnalează avuțiile moldovene altfel decât Dimitrie Cantemir: în stil nu de relatare informativă, ci artistic, adecvat prozei narative. Dumitru Micu

Sadoveanu, Mihail. Frații Jderi. Vol. 3 / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Jurnalul Național, 2011. – 368 p.

În acțiune, în demersuri de toate felurile, se definește, dintre toți eroii trilogiei, mai ales Ionuț Jder. E dezghețat, descurcăreț, uneori impulsiv, inteligent, isteț, inventiv, curajos cu imprudență, viteaz, iscusit diplomat și, nu în ultimul rând, adorator al sexului frumos. Modelul Jderului mititel a fost Paul Mihu, mezinul lui Sadoveanu. În intenția scriitorului, romanul urma să continue, devenind tetralogie. Murind Paul Mihu, ca militar, pe front, în septembrie 1944, Sadoveanu a fost atât de zguduit, încât n-a avut puterea de a continua scrierea. Și neîncheiat însă, romanul Frații Jderi, un roman-epopee, este cel mai amplu și cuceritor dintre romanele istorice (și nu doar istorice) sadoveniene și, implicit, una dintre principalele capodopere ale prozei românești de totdeauna. Dumitru Micu

Sadoveanu, Mihail. Neamul Șoimăreștilor / Mihail Sadoveanu. – București: Ed. Jurnalul Național, 2011. – 256 p.

Este unul dintre puținele romane istorice ale literaturii române care ne oferă o frescă a vremurilor de demult. Profund cunoscător al trecutului poporului său, scriitorul a creat chipuri de țărani liberi, răzeși dârji și neînfricați, însuflețiți în acțiunile lor de spiritul de dreptate, demnitate și curaj. În realizarea acestor chipuri, Mihail Sadoveanu (1880-1961) a pus o parte din ființa sa. Ni i-a înfățișat pe răzeși așa cum i-a înțeles el, apropiați inimii sale, fapt care imprimă și un caracter profund liric operei sadoveniene.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s