expoziţie virtuală

Cezar Petrescu – Prozatorul cu o subliniată propensiune spre realitățile sociale

Petrescu, Cezar. Adăpostul Sobolia / Cezar Petrescu. – București: Ed. Militară, 1989. – 351 p.

În această dimineață a alarmelor care nu erau chiar alarme adevărate, toate se succedau în serie. Înadins parcă, pentru a se înveriga răzlețitelor ceasuri trăite de dânsul. Pentru a contopi prezentul cu trecutul, arcuind într-o singură clipită instantanee punți peste timp. Cezar Petrescu

Petrescu, Cezar. Apostol / Cezar Petrescu. – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1984. – 352 p.

Cititorului de azi îi recomandăm o întâlnire cu romanul prin intermediul acestui scriitor împătimit în istorii epice, în destine și în fanteziste combinații ale existențelor. Suntem siguri că, mai ales că mai ales Aurul Negru, va avea nu puține rezonanțe la cititorul de azi, după cum Apostol va însemna, ca totdeauna, un elogiu adus dascălului și misiunii sale permanente.

Petrescu, Cezar. Aranca, Știma lacurilor / Cezar Petrescu. – București: Ed. Minerva, 1973. – 254 p.

Reprezentarea realității în literatură pune de la început problema noțiunii realitate și a mecanismului proiectării acesteia în conștiința noastră. Literatura în general și cea fantastică, în special, sânt prea strâns legate de cunoaștere ca să nu fie necesare unele lămuriri prealabile în această privință cu tot coeficientul de probabilitate ce însoțește orice încercare de explicație.

Petrescu, Cezar. Aurul negru / Cezar Petrescu. – București: Ed. Minerva, 1974. – 523 p.

Publicat în 1931 ca scriere autonomă, Comoara regelui Dromichet avea să fie continuat prin Aurul negru (1932), spre a fi reunite, după definitivarea fiecăruia în 1943, ca două părți ale unui singur roman, păstrând, în edițiile începând cu 1949, titlul celei din urmă. Intenția ambițioasă și mărturisită a pro/storului a fost aceea de a realiza în maniera balzaciană o Cronică românească a veacului XX.

Petrescu, Cezar. Baletul Mecanic / Cezar Petrescu. – Iași: Ed. Junimea, 1987. – 350 p.

Cititorii lui Cezar Petrescu – și erau mulți în acel început al deceniului patru – au recunoscut în cartea întâi a Baletului mecanic(1931) medii, motive, personaje întâlnite, la modul generic, în cărțile anterioare ale autorului preferat. Dar înrudirea nu înseamnă identitate, cum sublinia Perpessicius în Jurnalul său de lector: „… între Georgei Galea, Maximilian Ștaic, Bâzdrugovici sau misterioasa Lu din La „Paradis General” și Dan, Eliazar, Guguf sau nu mai puțin misterioasa Angela cu ochi de azur (…) – un spirit predispus la sistemă ar putea afla mai mult de o asemănare.

Petrescu, Cezar. Calea Victorie / Cezar Petrescu. – București: Ed. Litera Internațional, 2009. – 400 p.

Nu în latura caracterologică stă însă meritul romanului lui Cezar Petrescu. În datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Căderea unuia duce la prăbușirea celorlalți. Și, de obicei, întocmai ca în jocul de domino, toți au în preajmă pe câte cineva. Momentele de singurătate sunt rare în Calea Victoriei. Admirabilă, în schimb, e invenția epică, deși nu din ea, ci din lirismul difuz i s-a tras romancierului succesul.

Petrescu, Cezar. Carlton / Cezar Petrescu. – București: Ed. Națională Mecu, 1946. – 405 p.

Asemenea lui Balzac, care a zugrăvit societatea franceză într-o imensă Comedie umană, Cezar Petrescu și-a conceput întreaga sa operă literară ca o vastă Cronică românească a veacului XX, structurată în opt cicluri distincte. Unul dintre aceste titluri poartă titlul generic Capitala care ucide, ilustrând o coordonată specifică a viziunii scriitorului nostru asupra realităților umane și sociale din epoca în care a trăit. Ciclul a fost inaugurat în 1929 cu romanul Calea Victoriei, a continuat cu Duminica Orbului, din 1934, și s-a încheiat în 1946 cu romanul Carlton. Romanule este, potrivit mărturisirii scriitorului, una dintre principalele sale realizări, ale maturității, dacă nu „cea mai apropiată de desăvârșire”.

Petrescu, Cezar. Dumineca orbului / Cezar Petrescu. – București: Ed. Litera Internațional, 2011. – 305 p.

În Dumineca Orbului acțiunea se întinde de-a lungul unei singure zile și poate fi rezumată în câteva cuvinte: doi tineri se cunosc pe peronul Gării de Nord, se îndrăgostesc și își dau întâlnire pe mai târziu. E o melodramă în care se reflectă cinematograful anilor ’30, dar și o satiră deloc tandră a vieții din Capitală, cu umbrele, viciile și politicienii ei. Cine așteaptă un happy-end trebuie să știe că autorul este un sadic depresiv și că, în romanul lui Cezar Petrescu, Duminica Orbului cade într-o zi de 13.    Mihai Iovănel

Petrescu, Cezar. Greta Garbo / Cezar Petrescu. – Craiova: Ed. Crisadi, 1992. – 320 p.

Eleva Alina Gabor, printr-o nefastă asemănare cu celebra actriță Greta Garbo, trăiește o adevărată dramă. Nedreptățită flagrant și pedepsită pentru această asemănare, Alina părăsește liceul, pleacă în lume, se aruncă în vâltoarea vieții și vrea să plătească vieții și oamenilor deopotrivă cu aceeași monedă cu care viața i-a plătit, să se răzbune pe oricine, fără alegere. Din victimă îngenuncheată, înfrântă și aproape să fie strivită, Alina se ridică, se scutură de trecutu-i potrivnic, ia o nouă înfățișare; îți ia, cu alte cuvinte, destinul în răspăr. Apucă armele otrăvite care erau s-o doboare și le întoarce contra semenilor. Întâlnirea cu adevărata Greta Garbo, care îi propune s-o dubleze în filme, nu duce totuși, la curmarea destinului ei tragic.         Tudor Nedelcea

Petrescu, Cezar. Întunecare / Cezar Petrescu. – București: Ed. Litera Internațional, Vol. I, 2010. – 369 p.

De altminteri, ne asigură, mereu, autorul, tabloul societății imediat postbelice este moral fracturat atât de cauze sociale multiple cât și de înțelesuri foarte eterogene conferite evenimentelor de protagoniști. Or, în noua realitate fiecare se simte îndreptățit să solicite ceva de la viață, de la istorie, de la ceilalți, și, nu chiar în ultimul rând, de la soartă. Peisajul tipologiilor umane nu este unul idilic și armonios, ci unul bazat pe dezacord, pe conflict și pe neînțelegere.

Petrescu, Cezar. Întunecare / Cezar Petrescu. – București: Ed. Litera Internațional, Vol. II, 2010. – 369 p.

Întunecare este un titlu ce a ajuns să conțină în sine mai multe sensuri, cel antropologic destinal fiind, desigur, cel mai profund. Dar acest înțeles va fi – pentru mulți cititori – corelat mereu și cu semnificații sociale și psihologice. De ce? Pentru simplul motiv că baza socială și cea psihologică din orice război, răscoală sau revoluție aduc la suprafață multe fețe ale întunecării. Acestea sunt stocate în memoria colectivă, iar unele au constituit obiect de analiză românească. Fiecare cititor apelează , vrând-nevrând, la aceste înțelesuri ale întunecărilor venite din cele două mari surse: istoria și literatura. Oricum, Întunecare a lui Cezar Petrescu rămâne un reper literar major, unul dătător de seamă atât pentru istoria literaturii române, cât și pentru evoluția lumânărilor și întunecărilor colective, periodice, ale poporului nostru.  Vasile Morar

Petrescu, Cezar. Năluca / Cezar Petrescu. – București: Ed. Valdo, 1995. – 128 p.

Ziua cernuse o ploaie măruntă. În frunze picăturile atârnau ca strălucitori cercei de cleștar. În razele soarelui jucau țânțarii de aur. În afară de sunetul lor subțire de aripi, nu se auzea nici un zgomot. În toată pădurea domnea o tăcere mare și rece, ca într-o biserică. Deodată, în calea noastră, pe cărare, a apărut o căprioară. Am tresărit și noi. A tresărit și ea. Era o arătare atât de neașteptată!

Petrescu, Cezar. Plecat fără adresă / Cezar Petrescu. – București: Ed. Carte Românească, 1973. – 328 p.

Soarta acestui roman al lui Cezar Petrescu este în multe privințe deosebită de a celorlalte pe care ni le-a lăsat, scrise și publicate în perioada interbelică. Mai întâi, este singurul rămas neterminat, și anume neterminat în latura fundamentală, în chiar substanța lui. Avem , în Plecat fără adresă, începutul unui destin uman, care promitea să fie de un patetic tragism, descumpănirea, dezechilibrul, falimentul moral la care ajunge un om, păstrându-și integrale însă luciditatea, capacitatea de observație, inteligența, spiritul critic, dar plonjând într-o disperare care-l determină să-și ia viața.

Petrescu, Cezar. Proză fantastică / Cezar Petrescu. – Iași: Ed. Junimea, 1986. – 160 p.

Prozator cu o subliniată propensiune spre realitățile sociale, romancier dar și autor de nuvele – alert, prolific, deschis problemelor la ordinea zilei – Cezar Petrescu, adept al unei retorici consacrate, s-a orientat, nu de puține ori, spre fantastic. Cinci volume, grupate în categoria Fantasticului interior și făcând parte din Cronica românească a veacului XX, o demonstrează. Privit mai atent, fantasticul lui Cezar Petrescu vrea să spună că irealul e o excrescență neașteptată a realului, lunecare lentă în superstițios și oniric, de unde succesiunea de forme combinatorii frizând o iraționalitate frapantă sau discretă.

Petrescu, Cezar. Romanul lui Eminescu / Cezar Petrescu. – Craiova: Ed. Viitorul Românesc, s.a. – 342 p.

Cezar Petrescu este un caz special în inventarul literelor române. În primul rând prin densitatea raftului de cărți tipărite, apoi prin tirajele mari – care, firește, implică un tot atât succes de public – și, în fine, prin ambiția de a scrie o ”cronică românească a veacului douăzeci”, în linia lui Balzac, o comedie umană pe tărâm valah. El trebuie discutat în căușul epocii sale, adânc tentată de producțiile românești și, îndeosebi, de cele ce s-ar putea încadra în noțiunea de roman popular. Dinspre zilele noastre, reproșul făcut de G. Călinescu, îndreptățit până la un moment dat, pare prea lăbărțat.

Petrescu, Cezar. Simfonia fantastică / Cezar Petrescu. – Craiova: Ed. Scrisul Românesc, 1988. – 232 p.

Cezar Petrescu și-a surprins și deconcertat contemporanii printr-o manifestă variație a registrului narativ, care l-a făcut în timp autorul unei opere caleidoscopice. În ea se cuprind și coexistă, de pildă, schițe și povestiri elegiac sămănătoriste alături de nuvele în directă tradiție maupasssantiană sau de introspecție psihopatologică; romane politice de calmă clasicitate și biografii romanțate alături de narațiuni în rețetă alert-umoristică sau picaresc-senzațională.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s