expoziţie virtuală

Poetul este un domn în țara visului

Christian Johann Heinrich Heine născut la 13 decembrie 1797, Düsseldorf – decedat la 17 februarie 1856, Paris, a fost un poet și prozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane

Heine, Heinrich. Gedichte/ Heinrich Heine. – București: Ed. Jugendverlag, 1956. – 184 p.

(Eu nu ştiu) Eu nu ştiu ce poate să fie,/ Că astăzi sunt atât de-ntristat;/ Un basm din străvechi timpuri mă-mbie/ Şi-mi stăruie-n gând neîncetat./ E rece şi se înserează,/ Calm apele Rinului curg;/ O stâncă pe râu scânteiază/ În soarele de-amurg.

Heine, Heinrich. Loreley/ Heinrich Heine. – Iași: Princeps Edit, 2007. – 62 p.

Heinrich Heine, în egală măsură poet liric și polemist, înzestrat cu o rară mobilitate spirituală, a împletit în opera sa lirismul fin, de sursă populară, cu verva și ironia sclipitoare, într-o limbă de simplitate clasică, muzicală și plastică, bogată în asociații verbale pe cât de neașteptate, pe atât de evocatoare. Unele din versurile lui au devenit populare, germanii le recită sau le cântă și azi, fără a ști cine le-a scris. „Loreley” este probabil cea mai cunoscută baladă din literatura germană, ajungând, prin punerea ei pe note de către Friedrich Silcher, la o mare răspândire. Călin Cocora

Heine, Heinrich. Opere alese/ Heinrich Heine. V. I. – București: Ed. Univers, 1970. – 798 p.

„… A spune că Heine a fost unul din cei mai de seamă poeți și unul din oamenii cei mai pătrunzători ai vremii lui nu este de ajuns. Trebuie adăugat îndată că, intrat în posteritate de aproape un secol, Heine a rămas pentru noi un contemporan.” Tudor Vianu

Heine, Heinrich. Opere alese/ Heinrich Heine. V. II. – București: Ed. Univers, 1970. – 635 p.

„Nici o fire n-a fost plămădită din elemente mai diverse decât aceea a lui Heine; era în același timp vesel și trist, sceptic și încrezător, tandru și crud, sentimental și ironic, clasic și romantic, german și francez, delicat și cinic, entuziast și plin de sânge rece; orice numai plictisitor nu.” Theophile Gautier

Heine, Heinrich. Opere alese/ Heinrich Heine. V. III. – București: Ed. Univers, 1970. – 619 p.

Când mi-am destăinuit durerea, n-aţi spus nimic şi aţi căscat; dar când am înfăţişat-o-n versuri, cu laude m-aţi îmbrăcat. Heinrich Heine

Heine, Heinrich. Opere alese/ Heinrich Heine. V. IV. – București: Ed. Univers, 1970. – 544 p.

Heine ne oferă un întreg arsenal de argumente izolate, de trăsături victorioase, o schiță a gândirii sociale în Germania, conturată cu virtuozitate. El a conceput cu multă perspicacitate principiul revoluționar și uneori l-a exprimat limpede, deși îl pândeau două prăpastii: aceea a pesimismului și aceea a ironiei. A. V. Lunacearski

Heine, Heinrich. Poeme/ Heinrich Heine. – Chișinău: Ed. Litera, 2003. – 116 p.

Unde-i ea, al cărei farmec,/ Tu, ființă zbuciumată,/ L-ai cântat, iubind patetic, / Inspirat ca niciodată?/ O, s-a stins în piepturi focul, / Rece-i inima, ca moartă. / Cartea asta este urna/ Scrumul dragostei ce poartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s