Clasicii literaturii mondiale de la Editura Litera

Flaubert, Gustave. Doamna Bovary / Gustave Flaubert; trad.: Aurelia Ulici. – Bucureşti: Litera, 2013. – 480 p.

Flaubert nu e doar un autor, e o idee. Nu e doar o idee filosofică, e o idee sensibilă. Există mulţi autori-idei, dar şi autori-clişee. În cazul nostru însă, e greu de definit ideea sensibilă pe care o reprezintă Flaubert. Pentru că el stă undeva între Balzac şi Proust, acolo unde literatura care plecase cu gândul de a spune adevărul despre lume îşi dă seama că adevărul la care poate ajunge îi aparţine, stă în stil şi nu poate fi decât autenticitate… Alexandru Matei

Caragiale, Ioan Luca. Momente şi schiţe / Ioan Luca Caragiale; Bucureşti: Litera, 2016. – 320 p.

Caragiale este unul dintre acei scriitori meniţi să stârnească neistovite comentarii, după unghiurile neaşteptate de perspectivă pe care şi le vor însuşi generaţiile succesive. Aceasta este soarta glorioasă a scriitorului “ cu mesaj”, fie chiar cu un “mesaj” indirect, cum a fost marele ironist, care n-a dăruit societăţii româneşti nimic altceva decât o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate. Posterioritatea, faţă de un asemenea scriitor, e o continuă replică, cu jocul de oglinzi întors asupră-i, ca un omagiu de reciprocitate. Şerban Cioculescu

Cehov, A.P. Doamna cu căţelul / A. P. Cehov; trad. Otilia Cazimir; Alice Gabrielescu; Nicolae Guma; Tatiana Panaitescu; – Bucureşti: Litera, 2016. – 400 p.

Cehov e un pictor incomparabil. Da, da, exact asta: un pictor incomparabil al vieţii. Principalul e sinceritatea sa, o calitate remarcabilă la un scriitor. Graţie acestei sincerităţi, el a creat forme noi ale scrisului, absolut noi, după părerea mea, în lumea întreagă. Lăsând la o parte orice modestie, afirm că, sub raport tehnic, el, Cehov, mi-e mult superior. Nici unul dintre noi, nici Dostoievski, nici Turgheniev, nici Goncearov, nici eu, na-m fi putut scrie astfel. Cehov e Puşkin în proză. Lev Tolstoi

Creangă, Ion. Amintiri din copilărie / Ion Creangă; – Bucureşti: Litera, 2016. – 320 p.

Realismul rezultat din cultivarea detaliului şi punerea în evidenţă a unei individualităţi stilistice nu aparţine la Creangă oralităţii, ci artei de scriitor. Întâi, Creangă fixează o dată pentru totdeauna textul, făcând imposibilă o altă ediţie, improvizată. Totul e aşa de meticulos studiat într-un text definitiv, încât din acest punct de vedere basmul a ieşit din circuitul folcloric şi a devenit opera lui Creangă. O schimbare oricât de mică a construcţiei dăunează întregului, şi n-am mai avea de-a face cu un basm de Creangă traductibil şi lizibil oriunde şi oricât. George Călinescu

Dostoievski Feodor M. Oameni sărmani / Feodor M. Dostoievski; trad.: Mircea Lutic. – Bucureşti: Litera, 2016. – 224 p.

Oameni sărmani i-a adus autorului faimă, a creat o impresie remarcabilă despre talentul lui şi a stârnit mari speranţe […]. Romanul acesta are toate trăsăturile unei opere de debut – vie, pasionată, plină de avânt. De aici lungimile şi prolixitatea pe alocuri […]. Dar toate acestea sunt răscumpărate de adevărul uimitor cu care este redată realitatea, de măiestria cu care sunt înfăţişate caracterele şi – lucru care, după părerea noastră, reprezintă ingredientul principal în talentul domnului Dostoievski, originalitatea lui – de neînţelegerea profundă şi de recrearea artistică, în sensul deplin al acestui cuvânt, a laturii tragice a vieţii. V.G. Belinski

Eminescu, Mihai. Poezii / Mihai Eminescu; – Bucureşti: Litera, 2016. – 416 p.

Există o condiţie excepţională care ridică pe Eminescu deasupra poeţilor de circulaţie mărginită. A cunoscut poporul şi provinciile româneşti, a devenit familiar cu speculaţiile filosofice cele mai înalte, a iubit fără a fi fericit, a dus o existenţă nesigură şi trudnică, a trăit într-un veac ingrat, ce nu răspundea idealului său, a plâns şi a blestemat, apoi s-a îmbolnăvit şi a murit foarte tânăr. George Călinescu

Jerome, Jerome K. Gândurile trândave ale unui Pierde-Vară / Jerome K Jerome; trad.: Carmen Paţac. – Bucureşti: Litera, 2016. – 416 p.

Jerome duce mai departe tradiţia umorului anglo-saxon, pornind de la Chaucer şi continuând cu Swift, Dickens, Mark Twain. Oricât de îngroşat sau oricât de fin, umorul lui Jerome nu are nici o doză de răutate în el – este un umor benign, având ca principal scop acela de a descreţi frunţile… Dan Duţescu

Rebreanu, Liviu. Pădurea spânzuraţilor / Liviu Rebreanu; – Bucureşti: Lumina, 2016. – 368 p.

…roman al conştiinţei, Pădurea Spânzuraţilor nu este numaidecât şi unul psihologic. Interiorizarea viziunii este un element esenţial, dar nu singurul hotărâtor; iar caracterul ieşit din comun al evenimentelor de conştiinţă prilejuieşte de obicei autorului anchetarea unor “cazuri” în care psihologia este doar un pretext pentru o morală. Nicolae Manolescu

Sadovenu, Ion Marin. Sfârşit de veac în Bucureşti / Ion Marin Sadoveanu; – Bucureşti: Litera, 2016. – 528 p.

La Ion Marin Sadoveanu, pentru întâia oară, romanul nu se întoarce în satiră împotriva parvenitismului şi în elegie pentru reprezentanţii crepusculari ai marii proprietăţi rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii să făptuiască, îi lasă apoi să acţioneze potrivit logicii interioare individuale şi nu intervine în nici un fel ca să-şi trădeze preferinţa pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la Ion de Liviu Rebreanu un roman românesc aşa de obiectiv ca Sfârşit de veac în Bucureşti. Ov. S. Crohmălniceanu

Serghi, Cella. Cartea Mironei / Cella Serghi; – Bucureşti: Litera, 2016. – 496 p.

Cartea are o arhitectură bine gândită. Paginile cu o notă de poezie şi mister, referitoare la atmosfera apăsătoare din casa Caţian şi la fantoma tinerei bunici dispărute îşi gpsesc o contrapondere fericită în cele de fină observaţie psihologică şi culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatică a evenimentelor, coincidenţelor, reversurile situaţiilor dictate de ele contrapunctează cu salutare efecte diagrama febrei erotice. După Pânza de păianjen, acesta e al doilea roman prin care Cella Serghi se fixează durabil în atenţia cititorilor. Ov. S. Crohmălniceanu

Slavici, Ioan. Moara cu noroc / Ioan Slavici; – Bucureşti: Litera, 2016. – 320 p.

Considerat astăzi, după Costache Negruzzi, drept unul din fondatorii nuvelei româneşti […] Slavici, cu toate stângăciile şi cu tot stilul lui neîndemânatic, are o curată şi aspră limbă românească. O limbă poate cam necioplită, colţuroasă şi dură, dar lipsită de neologisme şi perfect armonizată cu personajele lui şi cu lumea pe care el o evocă. Această lume e aceea a satelor din Transilvania. Al. Philippide

Turgheniev, Ivan Sergheevici. Părinţi şi copii / Ivan Sergheevici Turgheniev; trad.: Mircea Lutic. – Bucureşti: Litera, 2016. – 320 p.

Turgheniev este cel mai occidental dintre scriitorii ruşi. E poate singurul scriitor rus cu adevărat european. Un analist lucid şi ascuţit, dar în acelaşi timp unul din cei mai mari poeţi lirici. El învăluie totul, scene şi personagii, într-o pătrunzătoare atmosferă de sentimente, răspândind astfel un puternic suflu de viaţă şi de poezie în paginile romanelor şi nuvelelor sale. Garabet Ibrăileanu

Twain, Mark. Jurnalul lui Adam şi al Evei / Mark Twain; trad.: Carmen Paţac. – Bucureşti: Litera, 2016. – 352 p.

Mark Twain nu e doar Samuel Clemens. A fost mult mai mult decât un simplu umorist. A fost un mare literat şi un stilist cu vână puternică, exprimându-se într-un fel care era doar al lui, cu amploare, cu putere, într-un mod direct… A rămas americanul din Vestul Mijlociu şi literatul cu concepţii democratice… Fiecare literă a scrisului său era vitală pentru respiraţia personalităţii lui. Hamlin Garland

Zamfirecu, Gheorghe Mihai. Maidanul cu dragoste / Gheorghe Mihai Zamfirescu; Bucureşti: Litera, 2016. – 496 p.

Maidanul cu dragoste aduce un tumult de viaţă, pasiuni şi drame, care fac să treacă pe planul al doilea orice rezervă de formă. Eel aduce mai ales un lung şir de oameni vii – ceea ce este singura condiţie a unui roman […]. Eroii d-lui Zamfirescu au o realitate indiscutabilă, fizică: contezi pe ei, stai de vorbă cu ei, îi vezi umblând şi trăind. Tot cartierul „cu un nume ruşinos”, maidanul cu basculă, fabricile, linia ferată, tot peisajul acesta periferic este de o realitate vizuală certă: îi vezi culorile, îi auzi rumoarea surdă a înserării, îi trăieşti clipele de nebunie şi destrăbălare. Mihail Sebastian

Bulgakov, Mihail. Maestrul şi Margarita / Mihail Bulgakov; trad.: Natalia Radovici. – Bucureşti: Litera, 2017. – 608 p.

Bulgakov se alătură tradiţiei literare celei mai profunde a ţării sale, vânei aceleia mesianice pe care o găsim în anumite personaje ale lui Gogol şi Dostoievski şi în acel “nebun întru Domnul” care este protagonistul aproape inevitabil al oricărei mari melodrame ruseşti. Eugenio Montale

Caragiale, Mateiu I. Craii de Curtea-Veche / Mateiu I. Caragiale; Bucureşti: Litera, 2017. – 208 p.

Arta lui Matei s-a fixat într-o singură carte, Craii de Curtea-Veche, făcută din incantaţie, din coloare, din pitoresc – adică din tot ceea ce nu se găseşte la tatăl său: paletă descriptivă bogată; ton evocator, larg, muzical; fâlfâit de eşarfe multicolore; proză plină de suavităţi poetice, dar şi de miresmele maidanelor părinteşti; vocabular, când arhaic, ca la fratele său Luca, când voit împlântat în trivial, într-un cuvânt, cu destule elemente de luxură şi de dizolvare, ca de altfel întreaga atmosferă morală a cărţii; operă rară de povestitor liric şi de mare artist, cu toate semnele unei decadenţe evidente. Eugen Lovinescu

Dostoievski Feodor M. Amintiri din casa morţilor / Feodor M. Dostoievski; trad.: Nicolae Gane. – Bucureşti: Litera, 2017. – 528 p.

Am citit Casa Morţilor. Uitasem multe din ea şi am recitit-o; nu cunosc o carte mai bună în toată literatura nouă, incluzându-l pe Puşkin. Nu tonul, ci punctul de vedere este uimitor, sincer, natural şi creştinesc. O carte bună. Convingătoare. M-am delectat ieri toată ziua cu ea, cum nu m-am mai declarat de mult. Dacă-l vedeţi pe Dostoievski, transmiteţi-i că-l iubesc. Lev Tolstoi, scrisoare către N.N. Stahov

Eminescu, Mihai. Proză / Mihai Eminescu; – Bucureşti: Litera, 2017. – 448 p.

Recitind, azi, aceste proze fantastice, intelectualizante, ardent ideologice, pline de concepte şi mai totdeauna puse sub semnul unei metafizici de tip romantic şi comparându-le cu ceea ce oferise până atunci proza românească, constatăm că ele nu s-au învechit decât prin limbajul lor uneori idilizant şi, poate, prin speculaţiile nu totdeauna suficient asimilate epic. Rămâne însă solid fondul epic reflexiv în naraţiune şi rămân paginile de o sclipitoare originalitate prin care Eminescu se revelează un mare creator oniric şi, totodată, un mare poet al peisajului stelos, cum zice el, un poet al diafanului spiritualizat… Eugen Simion

Joyce, James. Portret al artistului la tinereţe / James Joyce; trad.: Frida Papadache. – Bucureşti: Litera, 2017. – 384 p.

Am terminat de citit superbul sfârşit al romanului Portret al artistului la tinereţe şi dacă aş încerca să-ţi spun cât este de frumos, aş izbucni într-o hiperbolă stupidă. […] Cred că e o carte care va dura la fel ca operele scrise de Flaubert şi Stendhal. Ezra Pound

Kafka, Franz. America/ Franz Kafka; trad.: Pop Simion; Erika Voiculescu. – Bucureşti: Litera, 2017. – 400 p.

Kafka se pricepe să dezvăluie pretutindeni lumina tăinuită. Aai impresia că descoperi o mare însorită, cu valuri ce sunt ţâşniri de lumină şi în faţa căreia trebuie să închizi, orbit, ochii, pentru a te adăposti la umbră. Max Brod

Neagu, Fănuş. Frumoşii nebuni ai marilor oraşe / Fănuş Neagu; – Bucureşti: Litera, 2017. – 304 p.

În miezul romanului lui Fănuş Neagu ne putem imagina o scenă de teatru pe care urcă, rând pe rând, prezentându-se, personajele; ele anunţă carnavalul: trei zile de petrecere; şi par a spune: bucuraţi-vă cu noi, totul e un joc, un spectacol, că în curând va cădea cortina şi, atunci, vom redeveni cu toţii ceea ce suntem. Carnavalul suspendă timpul. În acest timp suspendat, imaginar şi ironic, se petrec aventurile personajelor lui Fănuş Neagu. Totul începe într-o dimineaţă de decembrie, cu o zăpadă abundentă, peste oraşul feeric; şi se sfârşeşte într-o noapte de viscol, într-un Bucureşti alb, incredibil sub nămeţi, ca un oraş de poveste, copilăresc, pe străzile căruia alunecă sănii cu zurgălăi şi răsună glasuri cristaline de copii. Pe această scenă, la acest spectacol, totul e posibil. Nicolae Manolescu

Petrescu, Cezar. Dumineca orbului / Cezar Petrescu; – Bucureşti: Litera, 2017. – 400 p.

Dumineca Orbului este un roman, înainte de toate, bine făcut, atât de bine făcut încât te îndoieşti câteodată de înlănţuirea verosimilă a întâmplărilor. Dar Cezar Petrescu posedă destulă rutină şi destulă ştiinţă a romanului pentru a motiva întotdeauna situaţiile şi a da iluzia că totul s-ar putea petrece aşa cum se întâmplă în romanele lui. Alexandru Philippide

Serghi, Cella. Pânză de păianjen / Cella Serghi; – Bucureşti: Litera, 2017. – 544 p.

“… Cartea doamnei Cella Serghi impune criticului răspunderi mai mari decât le comportă o grăbită recomandare. Este incontestabil << o operă>> în sensul cel mai greu al acestui cuvânt… Totul arată, în opera sa, că excepţionale daruri de expresie şi de sensibilitate au fost dominate şi călăuzite de o voinţă proprie de a crea peste orice improvizaţie, peste orice diletantism. Un dar de observaţie minuţioasă, exactă, notată pregnant, cu o rară putere de a da viaţă şi relief ultimului detaliu, iar în al doilea rând, un simţ de poezie, care trece dincolo de spectacolul imediat al vieţii şi proiectează o lumină emoţionantă peste cele mai derizorii fapte, gesturi şi lucruri.” Mihail Sebastian

Stancu, Zaharia. Ce mult te-am iubit / Zaharia Stancu; Bucureşti: Litera, 2017. – 288 p.

Ce mult te-am iubit e o elegie pură şi înaltă în mijlocul unei păduri prolifice de surori, mătuşi şi unchi ce privesc fără teroare destinul existenţei lor. Mai mult decât oricare altă scriere a lui Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit e cartea lui Darie, fişa temperaturii lui morale, un Darie elegiac şi meditativ, trăindu-şi până la deznădejde şi teroare obsesiile. Locul ei, ca valoare, e lângă Constandina, scriere memorabilă a literaturii române. Eugen Simion

Stancu, Zaharia. Şatra / Zaharia Stancu; – Bucureşti: Litera, 2017. – 528 p.

Şatra este istoria unei deportări spre răsărit şi a degradării unei legi străvechi de existenţă. O lamentaţie lungă, ca şi Ce mult te-am iubit, şi o meditaţie despre moarte, dar într-o formă indirectă. În cărţile anterioare, Zaharia Stancu privea pitorescul, exoticul din afară. Acum se instalează în interiorul lui şi construieşte o poveste verosimilă, de o aspră poezie. […] Şatra nu este numai o iniţiere forţată în moarte, dar şi o meditaţie despre moarte şi viaţă, o lungă interogaţie. Pe dedesubtul evenimentelor crâncene, curge apa resemnării şi se întinde priveliştea eternităţii […] Eugen Simion

Wilde, Oscar. Portretul lui Dorian Grey / Oscar Wilde; trad.: Dumitru Mazilu. – Bucureşti: Litera, 2017. – 384 p.

Portretul lui Dorian Grey e cartea despre care criticii literari sunt de acord să spună că îl exprimă cel mai deplin, cel mai profund pe Wilde. Estetismul său e prezent aici în toate ipostazele sale: căutarea unor senzaţii puternice, neobişnuite, scepticismul total, neîncrederea în orice fel de credinţe, de sentimente care ar putea pune în primejdie bucuria de atrăi clipa, certitudinea superiorităţii adevăratului artist – cel a cărui viaţă e ea însăşi o operă de artă – faţă de regulile societăţii. Şi, în acelaşi timp, cel mai atent studiu de psihologie din câte a scris vreodată Oscar Wilde. Dan Grigorescu

Bacovia, George. Plumb / George Bacovia; Bucureşti: Litera, 2018. – 256 p.

Poezia bacoviană poate fi materialul prin excelenţă pentru o lecţie despre relaţia dintre realitate şi transfigurare, dintre mimesis şi reprezentare. Bacovia aplică o teatralizare savantă nu doar suferinţei şi sentimentului tragic, ci şi lumii, în desfăşurarea ei aparentă. El de-naturează realul, proiectează pe canavaua acestuia peisajul interior al eului şi sentimentul dominant al dezolării. Lumea poate fi un cimitir, peisajul – un tablou al morţii, psihicul – un ecran al evanescenţelor terifiante, mediul social – un teatru al permanentei sărăcii şi nefericiri. Totul funcţionează ca un tot, se iese din depresie pentru a se intra în altă variantă a ei. Iar relaţia dintre interior şi exterior nu face decât să adâncească sentimentul de insecuritate de care e dominat subiectul. Dinu Flămând

Conrad, Joseph. Lord Jim / Joseph Conrad; trad.: Ticu Archip. – Bucureşti: Litera, 2018. – 512 p.

Aidoma propriilor lui romane, Conrad sfidează cronologia, aşezându-se firesc printre cei mai reprezentativi şi mai valoroşi prozatori ai secolului douăzeci – Proust, Faulkner, Kafka, Malraux, Joyce -, deşi i-a precedat în timp. Romancier al situaţiilor extreme, care pun la încercare omul şi-i dezvăluie fibra morală, Conrad a fost totodată un artist exemplar, dăruit trup şi suflet vocaţiei sale. Petre Solomon

Greene, Graham. Al zecelea om / Graham Greene; trad.: Petre Solomon. – Bucureşti: Litera, 2018. – 160 p.

Al zecelea om este o capodoperă, scrisă în stilul concis, dar plin de detalii surprinzătoare în care Greene, datorită legăturii sale cu lumea filmului, pur şi simplu excelează. Sunday Times

Greene, Graham. Americanul liniştit / Graham Greene; trad.: Radu Lupan. – Bucureşti: Litera, 2018. – 320 p.

Graham Greene a fost unic în genul său. El va fi citit şi apreciat drept cronicarul cel mai de seamă al conştiinţei şi neliniştilor fiinţei umane din secolul XX. William Golding

James, Joyce. Oameni din Dublin / Joyce James; trad.: Frida Papadache. – Bucureşti: Litera, 2018. – 304 p.

Revoluţia pe care a săvârşit-o Joyce în domeniul cuvântului nu poate fi comparată, în întreaga istorie a secolului XX, decât cu aceea a lui Einstein în ştiinţă, a lui Brâncuşi în sculptură, Schönberg şi Stavinsky în muzică, Kandinsky în pictură. De la el încoace, construcţia literară a căpătat alte dimensiuni şi, odată cu ea, eroul prozei narative – care e omul acestei epoci şi de totdeauna, dornic de adevăr şi cunoaşterea integrală a lumii. Herbert Read

Munro, Alice. Dragă viaţă / Alice Munro; trad.: Justina Bondel. – Bucureşti: Litera, 2018. – 400 p.

O povestire nu e ca un drum pe care mergi… ci mai degrabă ca o casă. Intri în ea şi rămâi acolo o vreme, îţi cutreieri încăperile, te aşezi oriunde îţi place şi descoperi cum se leagă odăile şi coridoarele între ele şi cum se schimbă lumea de afară când o priveşti prin ferestrele ei. Alice Munro

Munro, Alice. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie / Alice Munro; trad.: Justina Bandol. – Bucureşti: Litera, 2018. – 480 p.

Cele două povestiri cuprinse în acest volum au respiraţia amplă şi atenţia la detalii specifice mai degrabă prozei româneşti… Fiecare dintre ele are un sâmbure tare de mister, care ne îndeamnă să o recitim cu necontenită plăcere.

Stendhal. Mănăstirea din Parma / Stendhal; trad.: Anda Boldur. – Bucureşti: Litera, 2018. – 672 p.

Mănăstirea din Parma este, după credinţa n oastră, capodopera literaturii de idei. […] Dl. Beyle a scris o carte în care sublimul se dezvăluie capitol cu capitol […], o operă care nu poate fi apreciată decât de oamenii cu adevărat superiori […], romanul pe care l-ar fi scris Machiavelli dacă ar fi fost exilat din Italia secolului al XIX-lea. Honoré de Balzac

Tolstoi, Lev. Învierea / Lev Tolstoi; trad.: Lucia Demetrius. – Bucureşti: Litera, 2018. – 592 p.

La prima vedere, ficţiunea lui Tolstoi pare infectată de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atât de puternică, de clară, încât ea transcende universalul şi lasă în urmă ideile oricărei religii. În ultimă instanţă, ce-l frământă pe gânditorul Tolstoi depăşeşte ordinea estetică sau morală; miza romanelor sale este alta, Viaţa şi Moartea. Vladimir Nabokov

Tolstoi, Lev. Sonata Kreutzer şi alte povestiri / Lev Tolstoi; trad.: Antoaneta Olteanu. – Bucureşti: Litera, 2018. – 368 p.

O melodramă care-şi ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer îşi deapănă istoria în compartimentul unui tren. Un străin urcă şi începe să spună povestea ciudată a unui destin. Şi, deşi aceasta nu-i deloc pe placul urechilor ruşinoase, toată lumea îi ascultă. E ceva hipnotic, straniu în confesiunea spusă pe îndelete, în vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va dispărea fără urmă. The New York Times

Wharton, Edith. Casa veseliei / Edith Wharton; trad.: Anca Irina Ionescu. – Bucureşti: Litera, 2018. – 528 p.