expoziţie virtuală

80 de ani de la naşterea marelui poet – Dumitru Matcovschi

Matcovschi, Dumitru. Floare Basarabie / Dumitru Matcovschi; – București: ABEONA, 1992. – 112 p.

Noi am murit în patruzeci și șapte,

Era Moldova toată plai în floare,

Cerea la pieptul mamei pruncul lapte,

El nu știa că și măicuța moare.

Matcovschi, Dumitru. Pomul materiei / Dumitru Matcovschi; – Chișinău: Editura Uniunii Scriitorilor. 1996. – 40 p.

Devenind de la o carte la alta unul dintre cei mai populari scriitori ai Basarabiei postbelice, Dumitru Matcovschi rămâne în poezia sa fidel propriului stil, pe care și l-a cultivat cu răbdare și responsabilitate într-o vreme când a lucre în interiorul limbii române, a potrivi cuvintele redându-le strălucirea originară, însemna să contribui la salvarea ființei naționale.

Matcovschi, Dumitru. Vad / Dumitru Matcovschi; – Chişinău; Litera, 1998. – 312 p.

Dumitru Matcovschi nu are probleme legate de formă şi gen: pentru el a scrie înseamnă a trăi. Deci, a fi sincer, a fi stihia sa, a fi copil al firii. Scrisul este, esenţialmente, spovedanie, deschidere sufletească, rostire fiinţială. Cuvântul este, la el, înfiorat, are încărcătura sufletească şi de aceea fluenţa îi este asigurată. Faţă de ceea ce fixeayă scriitorul are întotdeauna o atitudine emoţională. Fiindcă este , de fapt, singurul povestitor.                                                Mihai Cimpoi

Matcovschi Dumitru. Pasărea nopții pe casă / Daumitru Matcovschi; – Cișinău: Prometeu, 2003. – 304 p.

… Poetul are vervă și spontaneitate, gândește ca un om modern, iar tradiționalismul (agresiv!) vine nu din „ereditatea atno-folclorică”, ci dintr-o poziție de viață și de creație a doptată în mod conștient: poetul se vrea și este exponent al spiritualității românești.                       Eliza Botezatu

În limba noastră marea buciumă, talazul.

Pădurea freamătă, adâncă, tot pometul.

În limba noastră ne-a unit Mihai Viteazul

și ne-a înveșnicit Mihai Poetul.

Dumitru Matcovschi

Matcovschi, Dumitru. Vremea pârgului… / Dumitru Matcovschi; – Chișinău: Complexul editorial poligrafic, 2004. – 120 p.

Un pic de bunătate, oameni buni!

Un picușor-ușor-ușor de bunătate.

E bunătatea

a

x

a

astei lumi

coborâtoare din imensitate

Un pic de bunătate, oameni buni.

Dumitru Matcovschi

Matcovschi, Dumitru. Neamul cain / Dumitru Matcovschi; Chișinău: Știința, 2008. 320 p.

Nu poate fi poetul certat cu morala. Mărgioara, Basarabia, întotdeauna a preferat etica esteticii. Omul nostru nu face umbră pământului. Luptă din greu pentru viață, cu nevoile luptă, cu antihristul, cu cel viclean. Stupidă fanfaronada unor colegi care și-au drapat, își drapează nula cu meritele altora. Stupidă tăcerea unor poetrași care acceptă viața așa cum este, dar mai ales cum vor cei de sus, puterea. Stupidă amiciția nonvalorilor care-și fac piedestal și se burică să ajungă cerul cu mâna. Am conceput această carte ca un protest, ca o mărturisire, ca un memoriu.          Dumitru Matcovschi.

Matcovschi, Dumitru. Poet şi om al cetăţii / Dumitru Matcovschi; – Chişinău: Ştiinţa, 2009. – 328 p.

Mistuitor înnobilându-şi viaţa ca o predică zisă Pământului-mamă, aidoma unui sacerdot al zeiţei Demetra, Dumitru Matcovschi a semănat câmpiile graiului numai în brazda tăiată cu obrazul curat, numai în orele foamei de adevăr şi numai în razele dragostei sublime – astfel a înmărmuit cântarea greieraşului Puiu adormit în visul Dumitriţei; astfel s-au îmbărbătat eroii pieselor Dumisale în luptă cu minciuna, mafia şi rătăcirea lumească; dar aşijderea predicând, şi-a făcut datornică o Glie, care prin veghe divină îi sporeşte acum răsuflarea.                           Ion Hadârcă

Matcovschi, Dumitru. Amarele confesiuni / Dumitru Matcovschi; – Chişinău: Princeps Magna, 2011. – 278 p.

O mărgioară, alta nu-i ca ea.

Aici şi bunul Dumnezeu născutu-s-a.

Un grai. De ani împovărat, bătrânul nuc.

Berzele vin, cocorii nu se duc.

Trecută prin foc şi prin sabie,

 furată, trădată mereu,

 eşti floare de dor, Basarabie,

eşti lacrima neamului meu.

Matcovschi, Dumitru. Morților, vă iubesc / Dumitru Matcovschi; – Chișinău: Profesional Service, 2011. – 130 p.

Am ținut, am vrut, m-am zbătut, m-am încăpățânat,

ca orișice artist, să unesc realitatea cotidiană

cu gândirea abstractă.

Există aleanuri, taine, adevăruri nerostite.

Cum să le cunoști? Omul nu este robot.

Lumina și întunericul întregesc timpul.

Sufletul nu este bulgăre de lut.

Matcovschi Dumitru. Eterna carte / Dumitru Matcovschi; Chișinău: Cartea Moldovei, 2013. – 96 p.

Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește.

Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește.

Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste

simplă de tot, scurtă de tot viața ne este.

Dumitru Matcovschi

Matcovschi, Dumitru. Bucurați-vă / Dumitru Matcovschi; – Chișinău: Cartier, 2014. – 420 p.

„Dumitru Matcovschi este un poet impresiv și deopotrivă reflexiv. Cu alte cuvinte, sensibilitatea este egalată sau însoțită permanent, este potențată de rațiune. A vorbi, așadar, despre Dumitru Matcovschi înseamnă a vorbi despre o etapă foarte importantă a poeziei basarabene, mai exact a poeziei românești din Basarabia, căreia Domnia Sa i-a adăugat o nouă coardă. Cu asemenea repere, apropiindu-se în același timp și continuând melosul popular, folclorul, cu asemenea puncte de vedere, cu asemenea date de plecare, Dumitru Matcovschi a fost unul dintre întregitorii prin cuvânt ai conștiinței naționale din Basarabia…”                     Constantin Ciopraga

Matcovschi, Dumitru. Toamna porumbeilor albi / Dumitru Matcovschi; – Chișinău: Cartier. 2014. – 480 p.

“Întreaga creație a scriitorului (…) pledează contra pierderii de suflet. Romanele sale țintesc anume în această direcție. Dacă am încerca să completăm o fișă a personajelor, ne-am convinge că cei mai mulți sunt purtătorii unui mesaj etic bogat, în care grija pentru suflet ocupă un loc esențial. Toate împreună, romanele (în continuarea poeziei) devin o veritabilă profesiune de credință a artistului și cetățeanului…”                                   Stela Luca

Botezatu, Eliza. Dumitru Matcovschi: Itinerar liric / Eliza Botezatu; Chișinău: Lumina, 2012. – 116 p.

Acest Cuvânt-înainte ar trebui să fie (și este) un fel de scuză în fața cititorului: scuză pentru că nu intenționez să cuprind integral opera scriitorului (și merită), pentru că – din lipsă de spațiu – vom lăsa necomentate alte forme și componente ale lirismului matcovschian. Intenția cărții este mai modestă: de a încerca să schițăm profilul liric al lui Dumitru Matcovschi-poetul, să parcurgem cărțile lui de poezie (în plan cronologic și nu numai), în speranța de a ne apropia de miezul, esența, caracteristicile poeziei lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s