Biblioteca "Onisifor Ghibu", expoziţie virtuală

Johann Wolfgang von Goethe, poet, dramaturg și prozator german(270 de ani de la naștere)

        Johann Wolfgang Goethe,  (n. 28 august 1749 – d. 22 martie 1832) a fost un poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale. De timpuriu a început Goethe să iubească literatura, la care avea acces prin vasta bibliotecă de circa 2000 de volume a tatălui său. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși. După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. El se afla atunci în umbra lui Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decât poziția conservatoare a lui Goethe. În afara de diferiți critici, chiar și din rândul bisericii, i se reproșa lipsa de patriotism, de credință și de  moralitate. Abia după anii 1860, Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, s-a încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.

Goethe, Johann Wolfgang von. Poezie şi adevăr / Johann Wolfgang von Goethe; – Bucureşti: Editura de Stat pentru literatură şi artă, Vol. I, 1955. –497 p.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Poezie şi adevăr / Johann Wolfgang von Goethe; – Bucureşti: Editura de Stat pentru literatură şi artă, Vol. II, 1955. – 335 p.

         Principala operă memorialistică a lui Johann Wolfgang von Goethe – POEZIE ŞI ADEVĂR – s-a copt aproape douăzeci de ani. Naraţiunea porneşte din prima copilărie şi se opreşte la momentul de cotitură, când Goethe pleacă spre Weimar. Poezie şi adevăr iniţiază o etapă şi un tip nou de memorialistică, tip deosebit de relatarea dinamică prin care omul Renaşterii îşi retrăia aventurile. Naraţiunea sa e calmă şi rezervată.

         Poezie şi adevăr e scrisă cu o aparentă detaşare, construcţia e elaborată minuţios, povestirea ordonează faptele şi le accentuează după rolul lor în formaţia naratorului. Pentru Goethe, memorialistica astfel concepută aparţine evident şi literaturii, şi adevărului istoric.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Poezii şi poeme / Johann Wolfgang von Goethe; – Bucureşti: Editura Tineretului, 1964. – 286 p.

         Goethe a scris prima poezie la vârsta de opt ani, dedicată bunicului său cu prilejul Anului Nou. Ultima este începută cu mâna tremurândă la optzeci şi doi de ani. Ucenic devotat al lui Eros, Goethe cântă iubirea ca pe o pornire pe care nimeni şi nimic nu o poate stăvili. Goethe nu este însă numai poetul iubirii. Cu aceeaşi vibraţie profundă cântă farmecul naturii, încântarea izolării pe lacul cu ape liniştite (Pe lac), peisajul nocturn fiind conturat prin bogate efecte acustice şi vizuale.

         Poet liric prin excelenţă, Goethe afirmă pe bună dreptate, la un moment dat, în Poezie şi adevăr că operele sale nu sânt decât “fragmentele unei mari confesiuni”. Într-adevăr, nu numai lirica marelui creator al cărui caracter de comunicare sinceră a unor adânci trăiri nu a fost pus de nimeni la îndoială, ci şi diferitele personaje din proza sau teatrul lui Goethe ca Wilhelm, Egmont, Faust reprezintă ipostaze ale modului său de gândire, întruchipări “fragmentare” ale aspiraţiilor şi trăirilor sale.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Călătorie în Italia / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Gh. I. Ciorogaru. – Bucureşti: Editura pentru literatură universală, 1969. – 571 p.

         Dorinţa nestăvilită de a vedea această ţară era peste măsură de coaptă; satisfăcându-mi-o, patria şi prietenii îmi devin de-abia acum cu adevărat scumpi, iar întoarcerea dorită; cu atât mai dorită, cu cât ştiu cu certitudine că voi duce cu mine atâtea comori, nu în stăpânirea şi folosul meu exclusiv, ci pentru a-mi fi mie şi altora, de-a lungul întregii vieţi, îndreptar şi sprijin.

         Dacă trecerea timpului a distanţat masiv pe cititorul modern de unele opere ca Wilhelm Meister sau Afinităţile elective, Călătoria lui Italia, publicată în întregime în 1829, pare să aibă mai multe şanse să dăinuiască. Goethe, savantul şi marele artist se contopesc aici într-o fericită sinteză. De la descrierile structurii geologice, a vulcanilor şi a florei Italiei până la aprecierile despre templul Minervei, Vitruviu şi opera lui Giotto, totul poartă pecetea gândirii profunde a poetului, care în plin romantism realizează o operă de un înalt echilibru clasic.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Reineke vulpoiul. Hermann şi Dorothea / Johann Wolfgang von Goethe; trad: Iuliu Murnu. – Bucureşti: Minerva, 1978. – 220 p.

         […] proiectate pe fundalul evenimentelor din anii când au fost scrise… ambele opere ne apar ca nişte creaţii din care nu lipseşte trăirea personală şi care răspund unor solicitări imperioase ale actualităţii, încât suntem îndreptăţiţi să aplicăm şi în cazul lor spusa lui Goethe despre valorificarea experienţei anticilor: “Se vorbeşte mereu despre stusiul celor vechi; numai că ce vrea să zică aceasta altceva decât: orientează-te spre lumea reală şi caută s-o exprimi, căci asta au făcut-o şi anticii, pe când trăiau”[…].

Ion Roman

         Hermann şi Dorothea este o poezie epică, o idilă, scrisă de scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe între 1796 şi 1797, şi a fost , într-o oarecare măsură, sugerată de Luise de Johann Heinrich Voss, o idilă în hexametre, care a fost publicată prima dată în 1782-84. Opera lui Goethe este stabilită în jurul anului 1792 la începutul războaielor revoluţionare franceze, când forţele franceze aflate sub generalul Custine au invadat şi au ocupat scurt părţi ale Palatinatului.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Valeria Sadoveanu. Vol I. – Bucureşti: Minerva, 1982. – 287 p.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Valeria Sadoveanu. Vol II. – Bucureşti: Minerva, 1982. – 348 p.

         “Romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister este una dintre acele opere fericite care realizează o sinteză originală din elemente existente(modalităţi, procedee, teme) şi propun o formulă nouă de mare interes şi eficienţă. Antecedentele romanului de formare ne duc înapoi, în secolul al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII- lea, spre romanul picaresc, spre Aventurosul Simplicissimus german(1669), spre Tam Jones (1749) de Fielding, spre naraţiunile autobiografice. Înnoirea constă în faptul că eroul nu mai este un caracter dur, cristalizat, ci unul în formare, iar materialul epic(peregrinări, aventuri) se organizează corespunzător intenţiei de a ilustra această formare”.

Ion Roman

         “ Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister nu sânt doar produsul unui geniu, ci rodul unei culturi echilibrate, concentrate şi întruchipate în acest geniu: reunirea unui suflet mare cu o lume cultivată, a unei fantezii viguroase cu o gândire matură şi profundă, care dă formă inspiraţiei sale creatoare, orientând spre ea uriaşa lui cantitate de experienţă”.

Friedrich Gundolf

         “ În istoria romanului, Goethe ocupă un loc aparte. E un deschizător de drumuri, autor al unor romane care au făcut vâlvă în epocă şi a căror înrâurire s+a dovedit fertilă până în secolul nostru. Pentru romanul sentimental de tipul cel mai caracteristic, actul de naştere poartă titlul Suferinţele tânărului Werther, după cum pentru romanul de formare(Bildungsroman) modelul clasic e dat de Wilhelm Meister”.

Ion Roman

         Goethe, Johann Wolfgang von. Faust / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Ion Iordan. Vol I. – Bucureşti: Adevărul, 2010. – 256 p.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Faust / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Ion Iordan. Vol II. – Bucureşti: Adevărul, 2010. – 368 p.

         Faust a fost publicat în formulă completă în 1832, la câteva luni după moartea lui Goethe, şi reprezintă, în opinia multor critici, capodopera supremă a literaturii germane. Acţiunea îl înfâţişează pe Heinrich Faust, un mare cărturar ispitit să-şi vândă sufletul lui Mefistofel, un demon care se angajează să-l poarte pe protagonist prin timp şi spaţiu, oferindu-i toate minunile Pământului până când acesta va fi mulţumit cu existenţa sa şi nu va mai trăi drama neajunsului.

         Aşadar Faust va călători prin diferite epoci, va avea diferit titluri, va trăi iubiri imposibile şi se va antrena în lupte pe viaţă şi pe moarte, toate în încercarea disperată a lui Mefistofel de a-i corupe sufletul. Goethe ne-a lăsat un text în care o galerie uimitoare de personaje se regăsesc şi influenţează destinul lui Faust. De exemplu, cititorul va cunoaşte entităţi din mitologia greacă(centaurul Chiron sau Galateea), din sfera biblică(îngerii Rafael şi Gavril sau Fecioara Maria), din folclorul german(gnomi sau fauni), din ierarhia regală(Marele spătar sau Marele Cancelar), din spaţiul artei(Poetul sau Actorul comic), din universul filosofiei(Anaxagoras sau Thales) sau din lumea curentelor culturale(Realistul sau Supranaturalistul).Scrierea tragediei a durat peste şaiyeci de ani, fapt pentru care putem afirma că, fără îndoială, Faust a fost opera vieţii lui Goethe.

         Goethe, Johann Wolfgang von. Suferinţele tânărului Werther / Johann Wolfgang von Goethe; trad.: Alexandru Philippide. – Iaşi: Polirom, 2015. – 200 p.

         “O, ce fiinţă e şi omul că se poate plânge de el însuşi! Vreau în aceste clipe, iubite prietene, îţi făgăduiesc, vreau să mă îndrept, nu vreau să mai rumeg puţinul rău pe care destinul ni-l hărăzeşte, aşa cum am făcut până acum; vreau să mă bucur de clipa de faţă, şi tot ce e trecut să rămână trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene; durerile oamenilor ar fi mai mici dacă ei – Dumnezeu ştie de ce sunt făcuţi astfel! – nu s-ar ocupa cu un atât de mare zel al închipuirii de amintirea relelor trecute şi ar îndura un prezent nepăsător.”

Johann Wolfgang von Goethe

         Am adunat cu sârguinţă toate cele aflate cu privire la povestea bietului Werther, şi acum le aştern aici, ştiind că îmi veţi mulţumi pentru asta. Nu puteţi să refuzaţi spiritului şi caracterului său admiraţia şi dragostea voastră, iar destinului său, lacrimile voastre.

          Eckermann, Johann Peter. Convorbiri cu Goethe : în ultimii ani al vieții sale / Johann Peter Eckermann; trad: Lazăr Iliescu. – Bucureşti: Editura pentru literatură universală,1965. – 745 p.

         „Convorbirile cu Goethe” sânt mai degrabă o reconstituire a acelei perioade decât o relatare fidelă a cuvintelor poetului. Eckermann, folosindu-se de amintiri şi de însemnări, povesteşte cum i se arată. Cum încet îl percepe şi înţelege ca om, dar mai ales ca scriitor. E o istorie a vieţii lui Johann Wolfgang Goethe. Publicate în 1836 în două volume, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii sale aveau să-i asigure celebritatea lui Eckermann şi să ofere informaţii preţioase atât despre ultimii ani de viaţă ai lui Goethe, cât şi despre gândurile şi crezurile acestuia.

 

         Barbu, Eugen. Măştile lui Goethe / Eugen Barbu; – Bucureşti: Editura pentru literatură, 1967. – 188 p.

         Goethe era o încercare de a-i face pe alții să creadă despre el că are darul divinațiunii, ca magii. S-a spus că a fost egoist, că a iubit superficial și că avea talentul de a-i face pe cei inteligenți să i se adune în jur.Thomas Mann în Conferințele sale ni-l înfățișează pe Goethe la 70-80 de ani, nu numai ca pe poetul  din Werther și Faust. Devenise o figură aproape mitică, primul reprezentant al culturii Occidentale, personalitate aproape istorică, dominantă, de o înaltă solemnitate spirituală, de care oamenii din lumea întreagă, din toate țările Europei, și chiar și de peste Ocean, se apropiau cu genunchii tremurând.

         Goethe credea în destinația nemuritoare a ființei sale. Avea o structură plurală, dominată de mai multe naturi. Era independent și amabil, știa ce vrea, căuta în scopul de a se descoperi pe sine, nu pe alții, viața îi trebuia pentru el, undeva tânjea la singurătatea absolută.  

         Roman, Ion. Ecouri goetheene în cultura română / Ion Roman; – Bucureşti: Minerva, 1980. – 453 p.

        

“Prin Ghoete, literatura germană, tributară multă vreme altor literaturi – franceză, engleză, italiană – s-a maturizat şi şi-a cucerit o faimă internaţională, oferind la rându-i modele şi sugestii scriitorilor de peste hotare. Dar prin Ghoete, literatura germană, matură şi conştientă de sine, s-a dovedit mai receptivă ca niciodată faţă de ecourile cele mai diverse venite de departe, în timp şi spaţiu”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s