Încă din antichitate, Biblia învață că părinții sunt cei care, în primul rând, își disciplinează și își educă copiii. Biblioteca, pe data de 15 mai, a organizat o lecție publică cu genericul Familia ca factor educativ reflectată în literatură. Beneficiarii au fost copiii de la Centrul de Asistență și Protecție a Victemelor și Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane. Potrivit cu Proverbele 22:6, părintele îl învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze. Astfel, familia reprezintă cadrul primordial în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile psihologice și sociale ale copilului. Dar și în celelalte epoci și generații, literatura reflectă familia ca fundament pe care se edifică personalitatea copilului, cea care cultivă valorile de bază și principiile primare de viață. Pentru a exemplifica modul în care tema familiei este tratată în literatură, ne vom referi doar la unele opere, care oferă momente semnificative în acest sens.
• Familia lui Ion Creangă din Amintiri din copilărie este imaginea familiei simple de la țară, a oamenilor cu frica de Dumnezeu care își agoniseau cele necesare traiului prin muncă cinstită. Și pentru că rolul mamei este mult mai important si mai complex în educația copilului, Smaranda, mama lui Nică, personajul principal, depune toate eforturile pentru a rămâne în amintirea fiului său cea mai dragă și cea mai sfântă ființă de pe pământ. ( video) Tot mama a fost cea care i-a cultivat băiatului dragostea de carte, astfel asigurându-i formarea sa ca scriitor. În continuare veți urmări cum își motivează Smaranda copilul să învețe.
• Se întâmplă uneori, din anumite motive, că un copil este educat de altcineva. Dar și în aceste condiții, iubirea este grija activă pentru viaţa şi creşterea a ceea ce iubim, precum spunea Erich Fromm. Un exemplu sugestiv pentru această situație este opera remarcabilă a lui Mark Twain Aventurile lui Tom Sawyer, în care identificăm relația dintre o mătușă și un copil orfan. Copilul sărac și orfan Tom Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de mătușa Polly, sora mamei lor răposate, care era bună cu nepotul său Tom. Îl îngrijea, îl iubea și îl învăța de bine, dar îl și pedepsea pentru ștrengăriile sale. Băiatul însă se simte asuprit și caută să evadeze, suferind consecințe grave de pe urma acțiunilor sale. Totuși,disciplina este izvorul succesului, precum spunea Eschil. În următoarea secvență veți vedea cum mătușa Polly îl pedepsește pe Tom și ce soluție ingenioasă găsește acesta pentru a se achita de pedeapsă.
• Neglijarea disciplinei este un rău mai mare decât neglijarea culturii. Această afirmație reflectă situația lui Ionel, un băiat de 8 ani, din Vizită de Ion Luca Caragiale, care manifestă un comportament neadecvat față de oaspete, reflectând lipsa bunelor maniere și lipsa unei educații potrivite din partea mamei. Viitorul unui copil este opera mamei sale, iar conduita băiatului dezvăluie neglijența cu privire la aspecte elementare de conduită și un exemplu negativ de educație.
• Unul dintre cele mai mari daruri pe care un părinte le poate oferi unui copil este să-l ajute să-și găsească talentele. Acesta este suportul esesnțial pe care părintele îl oferă pentru afirmarea și împlinirea unui copil. Un exemplu în acest sens este tatăl lui Arty, un băiețel de 12 ani, protagonistul operei Viața pe Marte, opera scriitoarei americane Jennifer Brown. Cunoscând pasiunea băiatului pentru cosmos, stele, tatăl îl ajută să-și reasambleze telescopul defectat, stimulându-i dorința de a descoperi viața pe alte planete.
• Nu întotdeauna un copil se naşte într-o familie completă, alături de ambii părinţi. Această situație este bine reflectată în romanul Mara de Ioan Slavici. Dar acest lucru nu înseamnă, neapărat, că acest copil nu are şanse să fie fericit. Destinul său este în mâinile mamei sale, în decizia ei de a-l păstra lângă ea, de a-l creşte cu dragoste în familie.
În acest roman scriitorul ne descrie toate greutățile întâlnite ale unei mame singuratice, toate eforturile pe care le depune pentru ca copiii ei să devină oameni conștiincioși și să le construiască un viitor mai bun decât al ei. Ideea cea mai importantă este ca tu să conştientizezi faptul că dacă astăzi eşti mamă singură nu înseamnă că aşa vei fi toată viaţa. Nu e uşor să creşti singură un copil, dar nu e nici imposibil. Iată de ce contează, mai întâi de toate, să ştii să treci peste perioadele mai grele ale vieţii cu fruntea sus, pentru că mai apoi să nu regreți, ci dimpotrivă, să fii răsplătită.
• Romanul adolescentului miop este un text autobiografic, în care autorul ne vorbește despre momentele prin care trecem cu toții în adolescență, despre prima iubire, timiditate. În Romanul adolescentului miop ni se dezgoleste cu asprime, curaj si naivitate un tanar suflet excepțional. Relațiile dintre adolescent și familia sa erau destul de bune. Comunica foarte puțin cu părinții săi, era independent, iar ei nu-i impuneau învățatul, ci îi ofereau protecție, intimitate și acceptare necondiționată, într-un cuvânt avea o familie ideală. Citea mult, având o bibliotecă bogată, care îi asigura împlinire pe plan intelectual și care va influența formarea viitorului scriitor, ceea ce demonstrează cât este important de dezvoltat în familie talentele personale.
• Războiul a fost întotdeauna un factor distructiv și cea mai grea perioadă de încercare pentru o familie, pentru creșterea și educarea unui copil. În acest sens, sunt cunoscute foarte multe exemple ale familiilor de evrei persecutați și uciși în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. O operă literară care dezvăluie un act de curaj, un act de iubire, un act de compasiune față de cel de aproape este Numără stelele de Lois Lowry. Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viața în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru școală, de lipsuri și foamete, totul desfășurându-se sub privirea atentă a soldaților germani aflați la fiecare colț de stradă. În aceste condiții, familia Johansen hotărăște s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil, deoarece provenea dintr-o familie de evrei. Această carte ne învață despre prietenie adevărată, susținere în situații dificile și despre un mare curaj din partea unei familii, care își asumă responsabilitatea de a educa un copil străin, pentru a-l salva.
Toate familiile fericite, sunt fericite în același fel, însă fiecare familie este nefericită în felul ei (Lev Tosltoi).
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 