Ion Druţă – marele scriitor moldovean (90 de ani de la naştere)

Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, Horodiște, Județul Soroca, Regatul României, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române.

 

Druţă, Ion. Povestea furnicii / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Știința, 1996. – 142 p. Trei zile a cutreierat ea culmea dealului – trei zile lungi de vară şi toate trei au fost în zadar, căci de fiecare dată se întorcea fără nimic. A patra zi s-a trezit cu toate cele şase lăbuţe amorţite de oboseală şi poate că n-ar fi fost rău să rămână ziua ceea la furnicar, să-şi mai vină în fire, dar aşa s-a întâmplat că nu i-a venit în cap așa ceva.

Fragment din ,,Povestea furnicii” de Ion Druță

 

 

Druţă, Ion. Ora jertfirii / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartea Moldovei, 1998. – 391 p.

Aducerile de jertfă sunt una din străvechile forme de supravețuire. Strâmtorați de soartă, îngroziți de vremile ce pot să vină, străbunii noștri jertfeau zeilor, pentru a-i îmbuna, tot ce aveau mai scump, tot ce aveau mai sfânt. Punctul de vârf îl constituie epopeea lui Avram, care îl urcase pe altarul jertfirii lui Isac, unicul său fiu.

Autorul

 

 

Druţă, Ion. Apostolul Pavel: Epopee creștină în două acte / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Asociația Cartea, 1999. – 119 p.

,,Piesa Apostolul Pavel materializează artistic destinul uneia dintre cele mai mari personalități ale creștinismului. Ion Druță dovedește o maximă concentrare ideatică și economie verbală. Piesa denotă multă sobrietate, în care aproape absentează lirismul confesiv. Personajele sunt zgârcite în gesticulație, discursul dramatic este bine echilibrat, lipsesc cu desăvârșire elemente calofile”.

Gheorghe Muzilu

 

 

Druţă, Ion. Harul Domnului : epopee teatrală Vol. II / Ion Druţă. – Chişinău : Ed. Baștina Radog, 2001.

“Meritul incontestabil al lui Ion Druţă este că el a ştiut să introducă şi să impună lirismul într-o epocă absolut antilirică, refractară poeticităţii de orice fel.(…)
Discursul prozelor druţiene este unul eminamente liric, de factură accentuat poetică şi poetizantă (poetizarea reprezentînd o tendinţă estetico-stilistică), generator de stări tensionate, dramatice, molipsitoare, precum şi de o tonalitate şi atmosferă pline de viaţă. El, discursul se întemeiază pe o foarte originală turnură a frazei şi a figuraţiei, care urmează poetica spaţiului mioritic blagian, adică spaţiul undulat “deal-vale”, se constituie din orînduiri, întorsături şi logodiri de cuvinte dintre cele mai neprevăzute şi mai fascinante”

Mihail Dolgan

Druţă, Ion. Vatra blajinilor / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartea Moldovei, 2007. – 516 p.

,,Opera druțiană a constituit – în ani anii totalitarismului – unul din pilonii decisivi ai verticalității noastre morale și naționale. Datorită acestui liant întremător, literatura moldovenească din acele timpuri a izbucnit să se distanțeze de dogmatismul ideologic și păgubaș, impunându-se, acasă și în lume, ca una ce aparține unui neam harnic și talentat, cu un zbuciumat și neordinar trcut istoric la temelie”.

Haralmbie Corbu

 

 

Druţă, Ion. Maria Cantemir, ultima dragoste a lui Petru cel Mare / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Univers, 2008. – 96 p.

Există o vagă bănuială că împăratul Piotr Alexeevici, îngrijorat ca nu cumva averile pe care i le-a dăruit Domnitorului moldovean să fie prea mult îndepărtate de elita nobilimii ruse, ştiindu-l văduv şi bolnav de diabet, la aproape cinzeci de ani, l-a căsătorit cu fiica legendarului feldmareşal Trubeţkoi, nuntă pe care a stă-rostit-o personal, ceea ce obişnuia rar de tot.

Autorul

 

Druţă, Ion.  Povara bunătății noastre / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartier, 2012. – 668 p.

,,Ion Druță este un scriitor din spița clasicilor români Creangă, Sadoveanu, Coșbuc, Caragiale, în chip anume un scriitor popular, în accepția largă, povestitor înnăscut și un mare savant cunoscător al limbii române, de la izvoarele ei cele mai pure. Printre contemporanii de generație. El poate sta alături de Marin Preda, Eugen Barbu,  Fănuș Neagu sau Nicolae Velea, cu specificarea că, între moldovenii de azi, el este cel mai mare”.

Ion Rotaru

 

Druţă, Ion.  Lupaniada: înălțarea și prăbușirea unei epoci / / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Bons Offices, 2012. – 116 p.

,,Dincolo de valoarea sentimentală, Lupaniada lui Ion Druţă este şi un preţios document uman & literar, un soi de Exegi monumentum în chiar anul centenarului poetului-academician, cel care l-a citit, din prima, ca nimeni altul: „Eu nu te-aş prea ţărăni, nici nu ţi-aş socoti harul plămădit de-a întregul în albia baştinii”.

Emilian Glaicu-Păun

 

 

Druţă, Ion. De la Horodiște la Ghica Vodă / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Policadran, 2013. – 236 p.

…Era o noaptea senină și frumoasă, eram toți pentru teferi și sănătoși, ne duceam undeva spre o viață mai bună, și dacă ar fi să se repete acum acea noapte și acel drum, și dacă tata, înainte de a fi dat cu biciul în cai, ne-ar fi întrebat – ce facem, ne ducem înainte, la Ghica Vodă, ori ne întoarcem înapoi la Horodiște, cu primul aș fi zis – nici un înapoi, numai și numai înapoi…!

Autorul

Druţă, Ion. Frunze de dor / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartier, 2014. – 259 p.

,,Îmi ami amintesc cum odată, seara târziu, terminam de citit Frunze de dor. Câând am aflat că Gheorghe s-a despărțit de Rusanda, și a plecat nepetrecut, doar Domnica și Scridon au venit la gară, am început să plâng în gura mare… Era pe la miezul nopții. Am trecut toată casa. Ce s-a întâmplat?! Zic – Gheorghe s-a despărțit de Rusanda.”

Tatiana Cojocaru

 

 

Druţă, Ion. Clopotnița /  Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartier, 2015. – 277 p.

,,Clopotnița nu e doar o construcție medievală de cult sechestrată de autorități și arsă, chipurile, de fulger. Împreună cu Hronicul, ea este imaginea metaforică a istoriei și a credinței noastre denaturate și umilite de aceleași oficialități. Iar întrebarea fundamentală Unde ai fost în seara zilei când ardea Clopotnița? Va fi, din păcate, actuală încă pentru multe generații înainte”.

Eugen Lungu

Druţă, Ion. Şoapte de nuc / Ion Druţă. – Chişinău: Ed. Cartier, 2016. – 400 p.

,,Ion Druţă domină suveran proza scurtă a anilor ’60-’70. Schiţele şi povestirile sale erau de o prospeţime neobişnuită faţă de schematismul indus şi vulgarităţile ideologice proliferate de I, Canna şi alţi bresalaşi. Sania, Murgul în Crimeea, Bătrâneţe, haine grele – şi nu numai – rămân să ilustreze şi azi specia şi epoca…”

Eugen Lungu