Andrei Burac (n. 17 august 1938, Cîrnățeni, Moldova) este un poet, prozator, dramaturg, traducător și publicist din Republica Moldova.
Burac, Andrei. Aşteptarea / Andrei Burac. – Chişinău: Lumina, 2013 (F.E. – P. „Tipo – grafia Centrală”). – 200 p.
Volumul de faţă a adunat între coperte o suită de povestiri şi de poeme, crâmpeie de dramaturgie şi fragmente de jurnal – texte care ilustrează apetenţa autorului pentru toate genurile şi iscusinţa lui în mânuirea uneltelor literare. Acest volum e o dovadă elocventă că scriitorul Andrei Burac e un nume de referinţă al literaturii noastre. Un volum care te pune pe gânduri, care te tulbură şi îţi vorbeşte despre nişte lucruri care îţi sunt proprii şi ţie. Un volum al unui om care a găsit un rost al vieţii în literatură.
Andrei Burac: Bibliografie. / Bib. Municipală. „B.P.Hasdeu”, Bib. Publică „Tîrgu – Mureș”. – Ch.: Bons Ofiices, 2008. – 128 p.
Lucrarea cuprinde un volum considerabil de informații din domeniul literar și publicistic, teatru și cinema, accentuând în ansamblu creația și activitatea scriitorului Andrei Burac. Bibliografia este structurată conform genului materialelor semnate de scriitor și include următoarele capitole: Tabel cronologic, Opera, Despre viața și activitatea scriitorului.
Burac, Andrei. Cu toată ființa, spre altundeva / Andrei Burac. – Chișinău: Ed. Cartier, 1998 – 109 p.
Cartea Cu toată ființa spre altundeva cuprinde poeziile: Din astăzi spre ieri, Pentru prima oară, Numerotarea inversă, Ca un semn, Sub cupolă, Poveste veche, Întoarce-ți privirea, Doar cu viața, Pasărea norocului ș.a. Aceste poezii sunt restrânse ca volum, dar ample, variate și complexe ca sens.
Burac, Andrei. Există ore / Andrei Burac. – Chișinău: Ed. Cartea Moldovei, 2006 – 172 p.
Poezia scriitorului este marcată de pierderea noțiunii de timp și alunecarea într-un spațiu ce se videază de ființă. Stările frecvente de visare și senzațiile de premoniție creează ambiguitatea, capabile de multiple interpretări. Poetul de multe ori se complace în stările de incertitudine.
Burac, Andrei. Între somn și veghe / Andrei Burac. – Chișinău: Ed. Cartea Moldovei, 2005 – 195 p.
Proza Între somn și veghe descrie adevăratele drame și bucurii ce se consumă în cotidian; personaje care preferă singurătatea și sunt măcinate de o neliniște a eșecurilor din trecut.
Burac, Andrei. Jurnal (1970-1980). Mergi pana se termina drumul / Andrei Burac. – Iași : Ed. Alfa, 2015 – 309 p.
Piesele lui Andrei Burac sunt un vibrant strigat către neamul de acelaș sânge, de aceeași lege și credință. Replica pieselor lui nu este fastidioasă. E scurtă, dură, rece, direct omenească, luminând în profunzime înțelesurile filozofice sau mistice a ceea ce înseamnă trufia dementă și neroada, egoismul ridicol, îndemnându-ne a crede că fiecare suntem punctul geometric din centrul lumii și ne dă ghes a ne încrede numai în noi înșine, a ne închide și încuia în carapacea bine ferecată a șinei noastre imperialiste.
Burac, Andrei. Mergi până se termină drumul : Jurnal (1981 – 1986) / Andrei Burac. – Chișinău: Ed. Arc, 2016 (Tipogr. „BonsOffice”). – 148 p.
„Editarea în volum a Jurnalelor lui Andrei Burac poate constitui o revizuire, poate și o reabilitare a acestui gen de creație confesivă, cărei „îi dau târcoale” tot mai mulți scriitori, și de la noi. Măcar și din motivul că scrierea lui A. Burac este ferită de componenta senzaționalului, scandalosului, dar și de elementul contrafăcutului, al „ajustării la ziua de astăzi” – cel puțin din fragmentele pe care am avut ocazia de a le citi. Apariția Jurnalelor în carte de autor poate fi și un eveniment editorial, căci noua ofertă a lui A. Burac se înscrie doar parțial în perimetrul scrierilor similare ca demers literar. Dincolo de construcția cronologică, dincolo de elementul personal – ambele definitorii (dacă nu obligatorii) pentru specia literar-eseistică în cauză, lucrarea lui andrei Burac este un jurnal de idei, iar acest aspect conferă scrierii o incontestabilă pondere estetică.” (Vlad Pohilă)
Burac, Andrei. 101 Poeme / Andrei Burac. – București: Ed. Biodova, 2011. – 100 p.
În unul dintre cele mai rezistente poeme din volumul 101 poeme, apărut în 2011 la Editura Biodova din Bucureşti, este vorba despre poemul Şi mâna, poetul Andrei Burac îşi descrie viaţa sa interioară şi socială, utilizând (foarte reuşit) fel de fel de comparaţii făţişe sau ascunse, de natură vizuală („sunt zile când zilele mele / mi se par nişte bolovani de zgură”), auditivă („sunt zile când zilele mele / continuă să zuruie şi să hodorogească”), olfactivă sau gustativă („miros de stele-năcrite”). O parte dintre obiectele pe care le selectează pentru comparaţii („bolovani de zgură”, „rocă înfierbântată”) au un pronunţat caracter metonimic şi sugerează hotărât discrepanţa dintre aspiraţii şi realitate.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 