Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe numele său Tadeu Hajdeu, a trăit între anii 1838 și 1907 și a fost scriitor și filolog român, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. S-a născut la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească, fiind crescut de către mama sa vitregă, strămoșii săi fiind boieri. Tatăl său, Alexandru Hajdeu, era un adevărat savant; cunoștea zece limbi străine, era istoric și publicist. Bogdan Petriceicu Hasdeu a studiat la universitatea din Harkov, iar după terminarea studiilor a fost ofițer în armata rusă. În 1858 s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În 1877 a fost ales membru al Academiei Romane, drept omagiu al întregii sale opere de până atunci, dar și ca recunoaștere a spiritului său enciclopedist. Hasdeu a cochetat și cu politica. Partizan al lui Kogălniceanu, a susținut lovitura de stat din mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. După moartea singurei sale fiice, Iulia, el a devenit practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Campina. A murit în anul 1907, lăsând în urmă o operă vastă și perenă.
Expoziție virtuală
„Creativitatea lui Hasdeu a fost stăvilită și diminuată de însăși bogăția posibilităților lui. Pentru ca voia să aducă la lumină toate valorile românești, era silit să dezlege singur toate problemele de istorie… Istoriografia și filologia românească modernă s-au clădit în bună parte pe temeliile puse de Hasdeu. A fost un premergător și un pionier în toate disciplinele istorice și lingvistice.”
(Mircea Eliade)
La începutul lui ianuarie 1870, B.P. Hasdeu publică ultima secvență din Istoria culturii în Dacia, lucrare neterminată — chiar abandonată spre a începe elaborarea și publicarea Istoriei critice a românilor. Rămasă în paginile ziarului Traian, ea nu a fost niciodată tipărită în volum, limitându-se astfel posibilitatea de a fi cunoscută, nu numai de marele public, ci și de specialiști. Cu atât mai mult, cu cât s-a emis chiar ipoteza că lucrarea ar fi „depășită”. Aflând-o deosebit de interesantă — cel puțin din punctul de vedere al discursului larg erudit, deschizător de perspective, nu numai strict filologico-istorice — o scoatem la lumină după aproape un secol și jumătate, pentru ca iubitorii operei savantului s-o poată aprecia la justa ei valoare. – I. Oprisan
„Deși G. Călinescu pare a aprecia mai mult proiectul de roman — doar schițat — „Viața unui boier” (pentru „ideea centrala”, „totuși noua”, a plasării „pe cadrul vechi al destinului grec”, a „problemei eredității criminalistice” și pentru calitățile artistice „amestec de observație fizico-psihologică și fior transcendental foarte potrivit într-un roman istoric”, nelipsit „de mișcarea aceea vitejească a romanului slav”), decât nuvela Ursita, rezultată din valorificarea a ceea ce apucase să scrie, totuși forma concentrată, nuvelistică, s-a impus drept una dintre cele mai importante texte ale literaturii noastre din toate timpurile.
„Reunind cele mai importante texte hasdeene referitoare la „Vremea de apoi” (Sfârșitul lumii) din Etymologicum Magnum Romanie, cu răspunsurile primite de marele savant din toată țara la întrebarea nr. 206 din Chestionarul filologic, cărora le-am adăugat o parte din anchetele mitologice realizate de noi după mai bine de o sută de ani, de asemenea în tot largul volumul de față scoate la lumină, nu numai un prețios material inedit, dar oferă totodată și o posibilă nouă modalitate de valorificare a imensului tezaur de informații referitoare la viața spirituală a poporului român, păstrate în manuscrisele cu răspunsuri la cele două chestionare ale lui B. P. Hasdeu de la Biblioteca Academiei Române și de la Arhivele Statului.” – I. Oprisan
Volumul I Poezii. Proza Volumul II Dramaturgie. Folcloristica. „Cu Hasdeu s-a făcut în istoria literaturii noastre o mare nedreptate, o nedreptate asemănătoare în multe privințe aceleia sub care a fost zdrobit Alex. Macedonski…. Învățat cu cunoștințe înfricoșătoare (deloc „autodidact”, cum fără nici un rost se afirma), talent polivalent, poet pentru vremea lui interesant, dramaturg izbutit, polemist plin de spirit, Hasdeu rezista și se va citi din ce în ce mai mult, când bune studii și ediții îl vor face cunoscut…….”
(G. Călinescu)
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 