Geo Bogza conștiință a vremii lui

„A trăi înseamnă să te răzvrătești.

Dacă te conformezi, ești mort”.

Geo Bogza

revistă bibliografică virtuală

Bogza, Geo. Priveliști și sentimente / Geo Bogza. – București : Ed. Minerva , 1972. – 125 p.

„Muiat de ploile lui noiembrie, pământul era negru și umed. Păduri se zăreau la marginea orizontului, învăluite într-o ceață alburie, iar altele se iveau foarte aproape de linia ferată, cu arbori negri, despuiați și scheletici. Pe jos, frunzele căzute mai păstrau ceva din aurul toamnei, dar aburit și fără strălucire. Și apoi iar începea câmpia, câmpia cea neagră și tristă…”

Geo Bogza

Bogza, Geo. Paznic de far / Geo Bogza. – București : Ed. Minerva , 1974. – 575 p.

Paznic de Far — Volum de Geo Bogza. Apare în 1974 și cuprinde proze scurte de factura unor reportaje lirice, precum și poezii. Cartea reprezintă un compendiu exhaustiv al textelor publicate săptămanal de catre autor în revista „Contemporanul”, timp de șapte ani, între 1966 și poemele publicate în Paznic de far se vor regăsi aproape în totalitate în antologia Orion, apărută cu cinci ani mai târziu, în 1978.

Bogza, Geo. Cartea Oltului / Geo Bogza. – București : Ed. Minerva , 1976. – 310 p.

Pe vreme când, în plin triumf a tot ceea ce îmi era potrivnic, căutam, scriind paginile ce urmează, temeiuri pentru o neclătinată credință, câțiva oameni ne întâlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri, spre a nu ne pierde în întunericul care apăsa lumea.

Printre noi, o făptură înzestrată cu uimitoare daruri ale minții și inimii, superioară tuturor prin fantezie, inteligență și pasiune, a fericit îndelung spiritul meu, în luminoase clipe de contemplare și bucurie.

Atât de mult iubea viața, încât arse tot timpul ca o flacără înaltă și albă, chiar și atunci când știu că, prin acestă neobișnuită risipă de sine, își grăbește sfârșitul.

Adeseori, mi-o închipuisem cu părul alb, într-o bătrânețe liniștită și surâzâtoare, rămânând, ființelor noastre în amurg, același prilej unic de profundă comunicare. Dar, în ziua în care împlinea treizeci de ani, dispăru.

Nimic n-ar fi putut aduce, în sufletele noastre, mai multă revoltă, durere și dezamăgire. 1945 Geo Bogza

Bogza, Geo. Orion / Geo Bogza. – București : Ed. Minerva , 1978. – 271 p.

Poemele strânse în acest volum au fost împărțite în cicluri, corespunzătoare atât anilor în care au văzut lumina tiparului, cât și stărilor sufletești fundamentale ce le-au inspirat, stări sufletești care s-au împletit de-a lungul unor epoci diferite: astfel că, uneori, datele ciclurilor se întretaie. Înăuntrul acestora, poemele nu sânt orânduite ținând seama de anul apariției, ci în virtutea unor ascunse afinități. Orion, care dă titlul volumului, a fost anume lăsat – ca mărturie a unei permanențe spirituale – în afara oricărei mențiuni cronologice.

Cele aproape două sute de poeme de la care a pornit culegerea, risipite prin revistele vremii, au fost identificate, cu neprecupețit devotament, de Antoaneta Tănăsescu.

Bogza, Geo. Ca să fii om întreg / Geo Bogza. – București : Ed. Cartea Românească , 1984. – 458 p.

COCORII

Vor fi venit oare ? N-or fi venit ? Nu cumva n-au să mai vină ?

Cînd pleacă, rareori se întimplă să nu-i văd. Ce lung moment e acela, străbătut de adînci melancolii, făcînd din fiorul morţii un fior cosmic.

Oare de cit timp, în spaţiul acesta ce ne-a fost dat, pleacă ei şi revin ? Neamurile din care ne tragem, a căror limbă s-a pierdut, primele care au scormonit după aur în măruntaiele munţilor, fără îndoială i-au văzut. Şi cele mai de demult, care au prins primii peşti în apele ce luceau la soare, i-au văzut.

Dar înaintea lor, şi mai de demult, în vremile despre care stau mărturie doar maxilarele de mamut ? Poate că atunci nu veneau, poate că vor fi aşteptat clipa cînd zborul lor avea sa fie urmărit de ochi însetaţi de nemărginire, mai limpezi şi puri. Fiindcă este, fără îndoială, o legătură între ochii care îi privesc şi aeriana lor plutire. Nu se poate să nu fie.

De aceea, cînd încep să mă întreb dacă n-au venit, cind încep să mă tem că nu vor mai veni, caut să-mi privesc ochii: — Oare a mai rămas în ei stropul de azur care îi va face să vină ?

Va trebui, îmi spun, să fim cu băgare de seamă, să nu obosim în a ne păstra sufletul curat şi în a ne uimi de minunile lumii, pentru ca nu cumva ei să nu mai vină.

Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare… Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii.

Bogza, Geo. Basarabia țară de pământ / Geo Bogza. – București : Ed. Ara , 1991. – 101 p.

Cartea se adresează tuturor celor ce-l iubesc pe Geo Bogza, tuturor celor interesați să citească o proză bună și tuturor celor ce doresc să afle cât mai multe despre Basarbia, așa cum a fost.

Bogza, Geo. Trapez / Geo Bogza. – București : Ed. Cartea Românească , 1994. – 338 p.

Apariția volumului Trapez, în 1994, la scurtă vreme după moartea lui Geo Bogza, a reprezentat cântecul de lebădă al ultimului reprezentant important al literaturii române interbelice. Față de începuturile avangardiste, radicale ale autorului, Trapez se gaseste la 180 de grade: violența de expresie, sexualitatea și imaginile socante au dispărut ca prin farmec, de parcă nici n-ar fi existat. Este drept că autorul Cărții Oltului începuse să cocheteze, încă din anii 60, cu o literatură a înțelepciunii, a reflecției asupra rosturilor esențiale ale vieții. O literatură a hiperbolelor și a numelor proprii, ușor prețioasă și anacronică . În termenii autorului, venise, vremea “literaturii de ariergardă”. Trapez este expresia fericită a acestui tip de literatură.

O biografie fabuloasă –familia, începuturile avangardiste, procesele interbelice, apropierea de subterana comunistă, războiul civil spaniol, construirea societății socialiste si marile reportaje, despărțirea de iluzia politică, etc. – care așteaptă o monografie pe măsură.

Bogza, Geo. Țări de piatră, de foc și de pământ / Geo Bogza. – București : Ed. Jurnalul Național , 2011. – 293 p.

Incomod de la prima apariție, Țări de piatră, de foc și de pământ are „șanse” să rămână incomod și azi, de data asta pentru cei ce idealizează România interbelică. Lor, atitudinea lui Bogza le va apărea „tendențioasă” (dacă nu „bolșevică”, precum în anii 1930) răscumpărată doar de marca calitate literară a reportajelor. Un răspuns la asemenea acuze a oferit Bogza însuși, într-un text programatic din 1934 (Introducere în reportaj) publicat în revista Cuvântul liber. Pentrul tânărul și subversivul reporter social, viața însăși e „profund tendeșioasă”, iar scriitorul autentic – chemat să o redea ca atare: „Tot ceea ce s-a scris în lume și a durat mai mult de o zi are o tendință. […] Viața care curge în mijlocul nostru, impetuoasă ca un fluviu, sfârșește prin a demonstra ea însăși că are o tendinșă”.

Cărți despre Geo Bogza

Catargiu, Călin. Geo Bogza sau elogiul sublimului/ Călin Catargiu. – Ploiești : Ed. Grafica prahoveană , 1995. – 87 p.

Geo Bogza / „biblioteca critică”. – București : Ed. Eminescu , 1976. – 270 p.

Steinhardt, N. Geo Bogza un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, solemnității, Exuberanței și Patetismului / N. Steinhardt. – Iași : Ed. Polirom, 2011. – 237 p.