Vasile Romanciuc este un poet care s-a născut la 17 decembrie 1947 în satul Badrajii Noi, raionul Edineţ, Republica Moldova, într-o familie de ţărani. Este absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității de Stat din Moldova (1972). Versurile sale aparent simple, în care se întâlnesc motive precum neamul, plaiul natal,limba maternă, aduc întotdeauna o notă de prospețime și de insolit. Multe dintre versurile poetului sunt cântate – colaborează cu artistul Mihai Ciobanu (a se vedea CD-ul Rugă pentru noi – cântece pe versurile lui Vasile Romanciuc).
Expoziţie virtuală
Romanciuc, Vasile. Am un nume frumos / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2013. – 65 p.
Numele
Numele-i un lucru sfânt,
O icoană-ntr-un cuvânt.
Numele frumos se-adună
Din gând bun, din faptă bună.
Tot cei dai, cu drag, la lume
Înzecit se-ntoarce-n nume.
Niciodată, niciodată
Să nu laşi pe nume-o pată.
Numele-i un lucru sfânt,
O icoană-ntr-un cuvânt.
Romanciuc, Vasile. Cuvântul ne adaugă vedere / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2012. – 66 p.
„Un poet al disciplinei ritmice şi al cadenţelor verificate milimetric era „condamnat” din oficiu să ajungă la armoniile matematice ale sonetului. Printre cei în al căror cod genetic sunt sculptate idealismul prozodiei clasice şi arta rimării în absolut, formele fixe de poezie sunt o provocare greu de evitat… Vasile Romanciuc s-a apropiat relativ târziu de sonet, dar a făcut-o cu o desăvârşire lejeră a meşterului.”
Eugen Lungu
Romanciuc, Vasile. De ce plânge clovnul / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2009. – 31 p.
Pescarul
Negura se risipeşte.
Păsărica ciripeşte.
Lacul argintiu sclipeşte.
Iar pescarul aţipeşte
Şi-un vis dulce îl răpeşte:
A prins ce mai mare peşte!
Romanciuc, Vasile. Îndoiala de sine / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Cartier, 1997. – 109 p.
Cuvintele
Locaşuri sfinte
ne sunt cuvintele.
Ca-ntr-o biserică
într-un cuvânt.
De-aici ajung cu sufletul
până la Tatăl nostru
care este în ceruri,
până la tatăl meu
care este-n pământ.
Romanciuc, Vasile. Lumina glasului lăuntric / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2016. – 289 p.
„Vasile Romanciuc este un poet de factură în fond tradiţională, cu suficiente deschideri moderne şi postmoderne (intertextualitatea abundentă, aplecarea pentru retractări şi reevaluări). Poezia lui nu ajunge până la sfidarea naţionalului sau a eticului. Nu aprobă şi nici nu cultivă tehnici literare, care contribuie la „subminarea” unor temelii. În acest sens, Vasile Romanciuc rămâne un exponent fidel generaţiei sale, care consideră aceste jocuri de-a relativismului extrem de periculoase… ”
Grigore Chiper
Romanciuc, Vasile. Marele pustiu invizibil / Vasile Romanciuc. – Timişoara : Ed. Augusta, 2001. – 85 p.
Busuioc
Busuioc la naştere,
Busuioc la moarte,
Floare de tristeţe,
Floare de noroc…
Viaţa noastră, toată,
Doamne, cum încape
Între două fire
Mici de busuioc!
Romanciuc, Vasile. Note de provincie / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Hyperion, 1991. – 147 p.
Rana
Să nu se vadă rana,
mi-am pus pe o floare,
dar rana şi sub floare
rămâne rană – doare.
Mi-am pus o floare albă,
mi-am pus o floare vie,
dar ea s-a prins în rană
şi creşte – sângerie.
Lucrează-albina-n floare.
albina strânge mierea,
depozitând în faguri
lumina şi durerea.
Romanciuc, Vasile. Olimpul de plastic / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2007. – 116 p.
„Poetul se arată acum un împătimit al deturnărilor de sens şi al policromiilor semantice, al denotaţiilor insolite, făcându-şi drum spre sensului ascuns al cuvântului, spre faţă paradoxală a lucrurilor…
Vasile Romanciuc, omul şi poetul delicat şi discret, sensibil ca o mimoză şi tare ca oţelul de Damasc, ştie, în funcţie de stări şi situaţii, să preschimbe mierea în trotil, să poarte când flori şi când fulgere la butonieră.”
Arcadie Suceveanu
Romanciuc, Vasile. Recitirea proverbelor / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Ştiinţa, 2007. – 116 p.
Textele poetice ale lui Vasile Romanciuc au ceva din rotunjimile, structurile ritmice, plinătate expresivă şi modestie textuală a proverbelor. În acest sens, titlul de referinţă Citirea proverbelor nu era doar un joc al hazardului. Reluat, parafrastic, în acest volum antologic, el este îngemănat perfect cu o afirmaţie, în acelaşi gen aforistic: Toate întâmplările se transformă în cuvinte.
Romanciuc, Vasile. Un timp fără nume / Vasile Romanciuc. – Chişinău : Ed. Museum, 1996. – 83 p.
Târziu
Cade o stea din cer
ca din aripa vulturului –
o pană.
Ori poate că ea nu e stea,
poate că cerul,
cercându-ne,
ne pune sare pe rană?
O, târziu acesta roş
ca un stins trandafir…
Steaua cade în hău.
Lira cade-n delir.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 