Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București) a fost un om de litere român, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.
Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu – folosof, logician, pedagog și jurnalist român.
Expoziție Virtuală
Sebastian, Mihail. Accidentul / Mihail Sebastian. – Brașov : Ed. Arania, 1991. – 226 p.
Totul începe de la un accident stupid de tramvai, unde victimă este o profesoară de franceză, Nora. Omul care o ajută să ajungă acasă este un avocat pe nume Paul, care în acea seară împlinește 30 de ani. Nora îi organizează aniversarea spontan și un pahar de șampanie savurat lent se transformă într-o noapte de dragoste, după care Paul pleacă fără să-și ia rămas bun. Pleacă într-o direcție pe care nici el singur nu o cunoaște. Ajunge să revină la locul amărăciunii sale, o cafenea oarecare, de care sunt legate cele mai dureroase amintiri.
Sebastian, Mihail. Cum am devenit huligan / Mihail Sebastian. – București: Ed. Humantis, 2007. – 116 p.
Cum am devenit huligan este o scurtă prezentare a unei situații controversate iscate de un roman și nu povestea năbădăioasă și aventuroasă a unui erou fermecător. Este o mărturie, o extinsă explicație a unui Mihail Sebastian obosit și scârbit de războiul nedrept și nedemn la care este supus. Publicarea, într-un dificil moment istoric, a romanului său, De două mii de ani, și prefața semnată de Nae Ionescu, isca o extinsă și grotesca isterie in jurul unui nou tip de om – evreul antisemit.
Sebastian, Mihail. De două mii de ani… / Mihail Sebastian. –București: Ed. Humantis, 1990. – 334 p.
Titlul romanului vine de la lamentarea lui Moritz Bercovici – negustor pe Strada Mare a Brăilei care încearcă să explice cauzele istorice ale prigoanei anti-evreiești. Această încercare este preluată și dezvoltată de autor în restul cărții din perspectiva unui tânăr evreu în formare între cele două războaie mondiale, sfâșiat în dilemele identitare și în poziționarea sa între două lumi – cea a tradiției evreiești de care încearcă să se desprindă, care în anumite momente i se pare a fi un balasat, dar care îi da în final puterea de a supraviețui și a răzbi îi cea a lumii cosmopolite, neevreiești, cu diversitatea sa culturală, cu comorile și mirajele sale care îl atrag dar și cu respingătoarele prejudecăți care îl desprind. Dilema aceasta este dilema pe care a trăit-o și Sebastian și pe care o descrie în întreaga sa operă.
Sebastian, Mihail. Femei / Mihail Sebastian. – București: Ed. Humantis, 2004. – 164 p.
Cuprinde 4 nuvele independent, având în comun doar personajul masculin, Ștefan Valeriu, la început student, apoi medic, apoi pianist de cabaret, în unele protagonist, în altele doar martor. Trei din cele patru se petrec în Franța și sunt impregnate de atmosfera Franței, mai ales a Parisului, unde Mihail Sebastian a studiat între 1929-1931. Sunt portretele a șase femei, o româncă și cinci franțuzoaice.
Sebastian, Mihail. Fragmente dintr-un carnet găsit / Mihail Sebastian. – București: Ed. Humantis, 2005. – 80 p.
Este o carte în miniatură. S-ar fi putut numi Jurnalul închipuit al unui francez, în traducere imaginară. Sub masca unui je-eu conturat într-un carnet găsit, pasămite, pe Podul Mirabeau se afla același Sebastian pe care îl știm din jurnalul său fără mască. Adică un om care poate spune liniștit: „Am vorbit cu sinceritate. N-am ascuns. N-am trișat.“ Este o carte care se sfârșește brusc. Ca un jurnal și ca viața. Este o carte cu sclipiri și amoruri fugare, pentru cei care iubesc clipa. Este o carte cu formulări memorabile, rostite în treacăt, pentru cei care își pun întrebări. O carte pentru cei care-l iubesc pe Mihail Sebastian.
Sebastian, Mihail. Jocul de-a vacanța (piese) / Mihail Sebastian. – București: Ed. Literatura și arta, 1956. – 5 p.
„Jocul de-a vacanţa” înseamnă jocul de-a uitarea, al omului care fiinţează, măcar din când în când, doar la nivelul unei pure naturalităţi, fără identitate precisă, fără biografie, fără amintiri şi aspiraţii, personajele evadează din lumea uniformizată a convenţiilor sociale şi, eliberaţi, migrează spre o altă lume, unde îi aşteaptă depărtarea, misterul şi uitarea visată, adică un ideal vag şi difuz.
Sebastian, Mihail. Jurnalul, 1935-1944 / Mihail Sebastian. – Bucureşti : Ed. Monitor Oficial, 1996. – 592 p.
Jurnalul lui Mihail Sebastian, operă de căpătâi a literaturii române, cât și a universului literar românesc, își menține după mai bine de 20 ani de la publicare, capacitatea de a se prezenta mereu nou, mereu edificator. Iată, deci, că reeditarea cărții de anul acesta, mi-a conferit prilejul potrivit lecturii, fapt ce m-a făcut, încă din primele pagini, să înțeleg că este cu mult mai mult decât m-aș fi putut eu aștepta, devenind profund dezamăgit de propria-mi reticență de până acum de a mă apropia de un atare, un jurnal intim, propriu, nedestinat publicului larg, de aici și reticența celor apropiați de a-l publica. De altfel, de-abia în 1995, după lungi tratative, a reușit, în sfârșit, să atingă publicul larg.
Sebastian, Mihail. Orașul cu salcâmi / Mihail Sebastian. – București: Ed. Blassco, 2004. – 240 p.
Oraşul cu salcâmi este povestea trecerii de la copilărie la maturitate a unei fete din provincie, de la schimbări fiziologice la cele de ordin sentimental.
Adriana Dunea devine adolescentă şi lumea pare să se transforme odată cu ea, jocurile nu mai sunt importante şi băieţii devin mai interesanţi. Ajunge să-l cunoască pe Gelu, verişorul prietenei ei cele mai bune, Cecilia. Aceştia vor lega o prietenie de lungă durată, dar şi o dragoste inocentă şi timidă la început, ca spre sfârşit iubirea acestora să se consume în Bucureştiul troienit. Este un roman interesant şi scris într-un mod inocent, aşa cum poate vedea un bărbat trecerea de la copilărie la adolescenţă a unei fete.
Sebastian, Mihail. Steaua fără nume / Mihail Sebastian. – București: Ed. Blassco, 2005. – 383 p.
Într-un oraș de provincie de pe Valea Prahovei, o necunoscută este coborâtă din tren în gară pentru că nu are bilet. Aceasta vine de la cazinou și are asupra ei doar fisele câștigate. Profesorul Miroiu, care se afla în gară în așteptarea unei cărți foarte scumpe de la București, se oferă să o găzduiască peste noapte, perioadă în care între cei doi apare o relație afectivă. Miroiu a găsit o stea necunoscută pe bolta cerească și nu știe ce nume să îi dea, când află că pe necunoscută o cheamă Mona o numește astfel. Dimineața apare Grig, cel cu care Mona are o relație de 3 ani. Cum acesta este bogat, Mona se reîntoarce în cele din urmă în lumea lui, părăsindu-l pe astronomul visător.
Sebastian, Mihail. Ultima oră (piese) / Mihail Sebastian. – București: Ed. Minerva, 1956. – 99 p.
Piesa are loc în vara anului 1932, prima scenă având loc în redacția ziarului Deșteptarea, ziar aflat în puternică criză financiară. Din greșeală, articolul pentru o revistă istorică este publicat în cadrul ziarului. Acesta este despre Alexandru cel Mare și este scris de un conferențiar universitar de istorie, Alexandru Andronic. Grigore Bucșan este un puternic om de afaceri care se pregătește de Afacerea Protar – o lovitură pe piața cerealelor (a ovăzului). Datorită greșelilor de tipar, articolul lui Andronic stârnește suspiciunile lui Bucșan care se crede șantajat. Directorul ziarului întrezărește aici o portiță de scăpare de unele datorii și încearcă și el să-l șantajeze pe Bucșan. Încurcăturile se țin lanț, în cele din urmă este creată de Bucșan societatea anonimă Protar (Asociația pentru încurajarea studiilor de istorie antică după cum o numește Magda.) Societatea anonimă Protar îl va trimite pe profesor în Asia pentru a studia campaniile lui Alexandru cel Mare în schimbul tăcerii sale; iar societatea se va ocupa liniștită între timp și de alte afaceri (după cum spune Bucșan în final: Unul din scopuri… Mai sunt și altele… )
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 