Marin Preda – scriitor român postbelic – BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU”

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980,Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și directorul editurii „Cartea Românească”. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.

Expoziţie virtuală

Preda, Marin. Albastra zare a morţii / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Militară, 1983. – 171 p.

„Cine poate să ştie care e ora şi locul decisiv într-o luptă? Fiecare soldat crede că acolo unde e el, acolo e toiul luptei. Dar cu precizie n-o ştie niciunul, şi nici tunarii de lângă Otopeni nu ştiură chiar în

mod sigur ce rol jucase bateria lor în apărarea nu numai a Capitalei, ci şi a altor puncte esenţiale ale situaţiei militare din acele zile.”

Marin Preda

Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pămînteni: roman : în 3 vol. / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Statement, 1987. – 3 vol.

Romanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris la persoana I, prin care personajul principal, Victor Petrini, îşi reconstituie existenta, încercând să-i afle sensul acesteia. A cunoscut mai multe experienţe erotice (Nineta, Căprioara, Matilda, Suzy) şi, din diferite motive, a eşuat in toate. A studiat filozofia şi, tânăr asistent, avea in fată o strălucită carieră universitară, ambiţionându-se să creeze o noua gnoză şi compunând un eseu despre Era ticăloşilor. S-a căsătorit cu Matilda (creând incertitudine in prietenia sa cu Petrică Nicolau, căruia aceasta ii era soţie) şi a avut cu ea o fetită, dar relaţia conjugală se desfăşoară sub semnul unei incompatibilităţi intre cei doi şi se degradează foarte repede.

Capodopera scriitorului în trei volume este centrată în jurul vieţii filosofului Victor Petrini, un fost deţinut politic care este obligat să cunoască mediile cele mai joase, mai umile, devenind, printre altele, chiar liderul unei echipe de deratizare.

Preda, Marin. Creaţie şi morală / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Cartea Românească, 1989. – 645 p.

Lumea ţărănească şi generaţiile ei în istorie
O problemă de etică scriitoricească
Note ocazionale în favoarea romanului
Despre generalităţi şi utilitatea lor…

Preda, Marin. Delirul / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Expres, 1991. – 440 p.

Delirul nu este un roman de dragoste, deşi în paginile lui, iubirea dintre Ştefan şi Luchi te duce de la extaz la agonie, la fel ca şi pe el.

Delirul nu este un roman istoric, deşi aproape trei sferturi din conţinutul lui vorbesc despre Hitler, Stalin, Anotnescu şi război. Preda inserează în paginile lui scene din viaţa acestor trei conducători, episoade din familiile lor care pentru un moment îi umanizează şi ne face să uităm de crimele îngrozitoare pe care le-au săvârşit.

Preda, Marin. Intrusul / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Cartex Serv, 2004. – 287 p.

Intrusul este, într-un anume sens, chiar un roman al înfrângerii regimului comunist. Nu de către democraţie sau de către firava opoziţie internă, ci 1) de către forţele obscure ale psihe-ei umane, și 2) de către propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasă transformat în vreun fel de către regim: Surupăceanu devine doar electrician, nu și comunist, Maria rămâne o femeie pe care discursul oficial despre „familia socialistă“ n-o oprește să-și caute fericirea în afara cuplului, directorul combinatului, deși se pregătește să termine facultatea la seral, nu se transformă și în „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupăceanu, după accident, doar un derizoriu post de portar […]. Paradoxul întregii opere a lui Marin Preda este acela că învingători sunt numai învinșii, căci numai ei au puterea de a se ridica și de a o lua de la capăt. Condiţia tragică a omului, în viziunea lui Preda, rezidă în contradicţia dintre imposibilitatea reîntoarcerii și evidenţa încăpăţânatei reîntoarceri a fiinţei strivite de istorie.

(RĂZVAN VONCU)

Preda, Marin. Întâlnirea din pământuri / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Jurnalul Naţional, 2010. – 444 p.

Întâlnirea din Pământuri, prima carte a lui Marin Preda, reprezintă un moment decisiv în evoluţia prozei rurale româneşti. Mitizată, idilizată şi, de cele mai multe ori, falsificată de sămănătorişti şi de alte curente tradiţionaliste, lumea ţărănească nu este, pentru criticii modernişti, un subiect atractiv. […] Cel care încearcă să schimbe aceste modele şi să înfrângă, astfel, prejudecata că modernitatea epicii depinde de temele alese este Preda. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie şi un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexităţile şi subtilităţile profesiunii, ci condiţia umană a individului. Poziţie bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde dilemele false provoacă interminabile discuţii.

Preda, Marin. Marele singuratic / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Jurnalul Naţional, 2010. – 363 p

Dacă romanul Moromeții era cartea tatălui și a fiului, Marele singuratic este doar romanul fiului, povestea sa de viață de după maturizarea sa. Dacă în Moromeții Niculae este un copil ros de griji și care nu vrea nimic altceva decât să învețe carte, în această carte este un tânăr în toată firea, exclus din partid, care se retrage la o fermă horticolă. Devine apoi inginer horticol și în timpul în care se ocupa de seră, o cunoaște pe pictorița Simina Golea de care se îndrăgostește.

Niculae trăiește și acum incertitudini, își pune întrebări, încercând să afle dacă ceea ce simte este dragoste sau iluzie. Își rememorează trecutul, viața de copil alături de familia sa de țărani simpli și întâmplările din trecut care i-au marcat existența.

Preda, Marin. Maromeţii: în 2 vol. / Marin Preda. – Bucureşti : Cartex Serv, 2004. – 2 vol.

Acţiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative.
în prim plan se afla Moromeţii, o familie numeroasă, măcinată de nemulţumiri mocnite. Ţăran mijlocaş, Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg, cu preţul unui trai modest, pământul familiei sale, pentru a-l transmite apoi băieţilor.

Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila şi Achim, işi doresc independenţa economică şi un trai mai bun la oraş. Ei se simt nedreptăţiţi pentru că, după moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a însurat cu alta femeie, Catrina, şi că are încă trei copii: Tita, llinca si Niculae. Îndemnaţi de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită Guica, cei trei băieţi pun la cale un plan distructiv, dându-şi seama că problemele economice ale familiei nu vor putea fi depăşite. Ei intenţionează să plece la Bucureşti. Iară ştirea familiei, pentru a-şi face un rost. În acest scop, ei vor să ia oile, cumpărate printr-un împrumut la bancă şi al căror lapte constituie principala hrană a familiei, şi caii, indispensabili pentru munca la câmp.

Preda, Marin. Niculaie Moromete / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Ion Creangă, 2010. – 159 p.

Dacă fiii mai mari ai lui Ilie Moromete înţeleg că adaptarea la structuri sociale noi înseamnă să fugă de acasă, pentru Niculae, cel mai mic dintre copiii familiei, fuga nu este o opţiune. În acest personaj alter-ego, scriitorul sintetizează aspiraţiile unui neadaptat, ale unui om care tinde să-şi depăşească limitele pentru a-şi găsi drumul.

Preda, Marin. Risipitorii: în 2 vol. / Marin Preda. – Bucureşti : Minerva, 1972. – 2 vol.

Risipitorii este romanul unei familii ş, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. El acoperă o mare arie socială şi se întinde pe spaţiul a doua generaţii : părinţii (Petre şi Rodica Sterian, Toma Sterian) şi copii Constanta, Vale, Gabi, dr. Munteanu, Mimi Arvanitache). Materia romanului o constituie dramele copiilor şi analizându-le, talentul lui Marin Preda îşi regăseşte forţa lui reală.

Preda, Marin. Scrieri de tinereţe / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1987. – 265 p.

Scrieri de tinereţe editată la Minerva, apărută în anul 1987, în 250 de pagini. În acest volum puteţi găsi:

Strigoaica; Calul; Salcâmul; Noaptea; La câmp; Colina; Rotila; Plecarea; Înainte de moarte; Iubire; În ceaţă; Măritişul; Nepotul; Casa de-a doua oară; Întîia moarte a lui Anton Tudose; Dimineaţă de iarnă; Povestea unei călătorii; Ana Roşculeţ.

Preda, Marin. Viaţa ca o paradă / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Cartex Serv, 2006. – 271 p.

Romanul „Viaţa ca o pradă” scris de Marin Preda înfăţişează copilăria şi adolescenţa personajului narator, dar mai ales clipele petrecute de acesta la şcoală.

Personajul narator face primele patru clase în satul natal, terminând ca premiant. Apoi încearcă să se înscrie la un liceu din Câmpulung, dar este respins la vizita medicală din cauza ochilor. Împreună cu tatăl său, personajul narator merge la Mirosi unde se întâlneşte cu un fals librar care pretinde 1000 lei pentru a-l înscrie la un liceu. Totuşi, sfătuit de librar băiatul dă admitere la o şcoală numită „de arte şi meserii”, unde nu reuşeşte să ia o medie prea mare. Adolescentul este înscris la un liceu din Blaj de librar unde face şcoala doi ani. De aici din cauza războiului e transferat la o şcoală din Bucureşti. Tatăl lui Marin refuza să-i plătească acestuia taxele la şcoala din Bucureşti dar este primit. La această şcoală băiatul nu merge la cursuri decât un an, căci din cauza cutremurului şcoala se dărâmă. Marin rămâne în Bucureşti unde stă la fratele său Nila care era portar într-un bloc. El hotărăşte să nu mai meargă la şcoală, căci nu are cu ce-şi plăti taxele şi doreşte să se angajeze şi să-şi dea examenele în particular . În Bucureşti băiatul mai avea un frate vitreg pe nume Ilie, cu care nu se înţelegea prea bine. În cele din urma îşi găseşte o slujbă la calea ferată, dar aici nu rămâne mult . Când se întoarce afla că fratele lui, Nila pleacă în armată şi îi lasă lui camera . Nemaiavând bani, Marin se angajează la un ziar şi apoi la o tipografie şi cu banii din salarii reuşeşte să-şi închirieze o camera mai bună. Cu ajutorul unui grup de prieteni îşi publică primul volum de nuvele şi obţine o vacanţă de câteva luni la Sinaia unde ar trebui să scrie un roman, dar nu are inspiraţie. Totuşi după ce ajunge redactor la „Viaţa românească” îşi ia un concediu mai lung şi se reîntoarce la Sinaia unde scrie „Moromeţii”.

Cărţi despre marin Preda