”Sunt un vis lucid, desprins dintr-o stea căzătoare ce lasă o umbră licăritoare în întunericul obscur. Ghidată de dorințe și aspirații, sunt purtată prin labirintul contradictoriu al vieții pe genele prăfuite ale umbrelor tenebre. Mă opresc uneori pentru a împăienjeni inimi sângerânde pentru a alunga îndoieli și a semăna firicele de speranță. Mă întrec în zbor cu razele de lună, cu secundele din oră, cu planurile mărețe ale firilor romantice, cu regretele celor indeciși, ca apoi să mă odihnesc pe aripile transparente ale fluturașilor de noapte.
Vreau să fiu atinsă de suflete ce ard în abisul dragostei, de ochi gingași și curați, de buze cu gust amărui. vreau să fiu suflată cu duioșie dintr-o picătură de sânge în alta picătură, dintr-o lacrimă străvezie într-un potop de lacrimi. Vreau să mă pierd în eclipsa păcatului, ca apoi să renasc în alte milioane de vise colorate pe care Cupidon le va arunca asupra muritorilor. Vreau să aud odată cu venirea zorilor: ”Da, a fost un vis sclipitor…”
(Natalia Moroi)
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 