Biblioteca "Onisifor Ghibu"

Ion Vatamanu – poetul tribun al renaşterii naţionale (80 ani de la naştere)

Vatamanu

S-a născut la 1 mai 1937 în comuna Costiceni, județul Hotin (astăzi, Raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți), în familia lui Ion și Maria Vatamanu. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, după care urmează școala medie din satul vecin Vancicăuți pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955 lucrează ca învățător la școala din Costiceni.

În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Chimie. În 1962 debutează cu volumul de poezii Primii fulgi.

În 1973 a fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei (1980-1989).

Între 1989-1991, împreună cu poeta Leonida Lari asigură conducerea ziarului Glasul, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în Republica Moldova, tipărit în Letonia cu sprijinul Societății „Dacia”.

Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei Columna.

În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. Semnează Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Se stinge din viață la 9 august 1993, și este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chișinău.

                                                                                                        Revistă bibliografică virtuală

IMG_0002Iubirea până la capăt. Omagiu lui Ion Vatamanu / Coordonatori : Călina Trifan, Valeriu Nazar – Chişinău: Prut Internaţional, 2012. – 268 p.

Prezenta ediţie este dedicată poetului, savantului şi omului politic Ion Vatamanu, care la 1 mai 2012 ar fi împlinit 75 de ani (1937-1993). Coborâtor din Bucovina, Ion Vatamanu a fost nu doar un inovator al versului, ci şi un luptător aprig pentru democratizarea societăţii şi recuperarea valorilor naţionale, pentru afirmarea limbii române în Basarabia.

Ediţia cuprinde nenumărate comentarii şi aprecieri critice pe marginea operei distinsului poet apărute în presa vremii, dar şi mărturii despre activitatea sa de savant şi om al cetăţii, care l-au consacrat în primele rânduri ale vieţii publice, dedicaţii poetice, cât şi un set important de fotografii ce oglindesc viaţa scriitorului şi cetăţeanului care a fost Ion Vatamanu.

Ediţia este un omagiu şi este destinată elevilor, studenţilor, profesorilor de literatură, dar şi tuturor celor interesaţi de creaţia scriitorului.

IMG_0004Ciocanu, Ion. Literatura română contemporană din Republica Moldova. / Ion Ciocanu. – Chişinău : Litera, 1998. – 440 p.

Ion Vatamanu a fost un reformator îndrăzneţ al poeziei româneşti din stânga Nistrului, riscând în 1962 să dea o carte de versuri libere, albe, deosebite de cele cultivate la noi în epocă…

În epocă Ion Vatamanu se confundă cu o seamă de poezii care îl exprimau pe de-a-ntregul, ca nişte sinonime. Mai pomenim luările sale de atitudine din anii de avânt ai mişcării de eliberare naţională a românilor est-pruteni, materializate în « Ce vor scriitorii ? », « Unire moldoveni !» şi alte opere.

Acesta a fost Ion vatamanu : direct, militant, tăios, polemic, neînfricat. Începutul formării sale fusese pus încă în 1944, când – copil de nici 7 ani – a văzut cum se bate un stâlp de hotar între fraţii de pe două maluri de Prut. Mai târziu poezia «Stâlpul din poartă» avea să-i creeze probleme la editură, de fapt – la cenzura comunistă, care nu vroia să se numească aşa. (p. 192)

IMG_0001Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia / Mihai Cimpoi. – Chişinău : Arc, 1996. – 398 p.

Monografia face referinţă la poetul Ion Vatamanu ca şi reprezentant al perioadei anilor 70-80, perioadă caracterizată ca şi schimbarea la faţă care a pregătit momentul auroral al literaturii basarabene marcată de revirimentul pe care l-a denumit generic întoarcerea la baladă, la copilărie şi la vatră (Ithaka), redescoperirea „veşniciei ce s-a născut la sat”.

Epicul se umple de semnificaţie datorită îmbinării libere a realului cu mitul şi legenda ; structura baladescă se poate constitui pe baza democratică a unor evenimente dispesate sau a unui singur fapt senzaţional. Fragmentarismul se simte în voia lui, poetul se mulţumeşte cu lumina emoţională pe care o proiectează asupra faptelor. Balada a fost cultivată pe o scară largă de Grigore Vieru, Liviu Damian, Pavel boţu, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Mihail Ion Cibotaru, Anatol Codru, Gheorghe Vodă şi alţii.

IMG_0003Ion Vatamanu. Bibliografie. / Alcăt. C. Tricolici. – Chişinău : Cartier, 1997. – 160 p.

Prezentul indice este dedicat poetului Ion Vatamanu şi oglindeşte viaţa şi creaţia sa ca poet, publicist, traducător, recenzent şi fruntaş al vieţii politice. În indice nu sunt incluse materialele din activitatea poetului ca savant-chimist.

Lucrarea conţine două compartimente : Opera şi Viaţa şi activitatea.

Compartimentul Opera este divizat în următoarele subdiviziuni : Antume şi Postume,  unde sunt incluse versuri,  proza şi publicistica poetului, care au apărut în timpul vieţii (antume) şi după dispariţia poetului (postume) ; Recenzii ; Cântece pe versurile poetului, inclusiv cele difuzate la Compania de Stat Teleradio Moldova, prezentate de dna E. Curecheru-Vatamanu ; Traduceri de Ion Vatamanu ; Recenzii la traduceri de Ion Vatamanu ; Ion Vatamanu – recenzent ; Ion Vatamanu – alcătuitor, redactor, critic.

Compartimentul Viaţa şi activitatea inserează materiale despre viaţa şi creaţia poetului, Dedicaţii, Interviuri. Dialoguri. Mese rotunde, Filmografia.

img_0002Refuzul frontierei : Ion Vatamanu. // Literatura română postbelică. – Chişinău : Tipografia Centrală, 1998. – 816 p.

Debutul lui Ion Vatamanu (Primii fulgi) era pus sub semnul unei temerităţi, explicabilă în epocă din perspectiva zilei de azi : poetul sfida canoanele încetăţenite (şi uzate fireşte) de tradiţie, recurgând la versul liber care, la ora aceea, mai stârnea rezerve. Orice program se învecheşte prin însuşi faptul de a fi aservit orbeşte unui moment, precum şi de a conţine o doză de naivitate afişată, dublată de pretenţiozitatea oarecum barocă, ce se opune unei imagini unice despre misiunea şi fiinţa Poeziei. În timpurile noastre programatismul a devenit cam abuziv. Dincolo, însă, de momentele ostentativ-programatice, care ne scandalizează sau numai ne irită pe-o clipă, Poezia îşi urmează în tăcere desăvârşită lucrarea ei, pecetluită de taină şi sacră menire.

Ferm şi polemic la începuturi, spiritul novator al poetului intră pe parcurs în făgaşul firesc al disciplinei, liniştii cuvintelor, slujirii credincioase a lor şi al punerii Poeziei în slujba cunoaşterii. Credinţei adânci purtate cuvântului înfiinţător de armonie i se potriveşte cel mai bine liniştea, acordul ce se stabileşete între negrul pământ al nostru şi alba lui linişte. (M. Dolgan)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s