Pe data de 6 aprilie a fost omagiat scriitorul Anatol Gugel (95 ani de la naștere). Cu această ocazie, la biblioteca «O. Ghibu» a fost pusă la dispoziţia publicului o mică expoziţie de carte dedicată autorului.
Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iaşi, România. A absolvit şcoala primară, după care face studii la liceele „Alexandru Donici” şi „B. P. Hasdeu” din Chişinău. În 1945, urmează studiile la Institutul Pedagogic din Chişinău (azi Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”). Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generaţia mea” (1951) şi „Schimbul nostru” (1952). Publică alte, numeroase, culegeri de versuri.
A fost secretar de redacţie la ziarele „Tinerimea Moldovei” (1945) şi „Moldova socialistă” (1959), redactor-şef adjunct la revista „Moldova” (1966-1996). A cultivat o publicistică de calitate, inclusiv la rubrica permanentă „De la Naslavcea la Giurgiuleşti”, în revista „Moldova”. Din 1947 promovează la „Tinerimea Moldovei” pleiade de tineri poeţi basarabeni, mulţi dintre ei devenind nume de referinţă în lirica basarabeană. Publică prezentări la cărţile de versuri ale lui Vitalie Tulnic, Emil Loteanu etc.
Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei muşcate” (1956), „Sonata lumii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc. În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Tot în 2004, este distins cu Premiul de excelenţă al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
„A fost unul dintre puţinii poeţi citadini de la noi, fiind născut la Iaşi în perioada interbelică. Şi limbajul lui este unul livresc, şi, în consecinţă, unul artizanal. Anatol Gugel s-a manifestat cu pregnanţă în ziaristica noastră postbelică, fiind secretar de redacţie la ziarele „Tinerimea Moldovei” şi „Moldova Socialistă”, apoi redactor-şef adjunct la revista „Moldova”.
A susţinut mult timp rubrica „De la Naslavcea la Giurgiuleşti”, în care a prezentat oameni şi locuri pitoreşti din Moldova. Modest din fire, fiind un poet discret, el n-a ieşit niciodată în prim-plan – a preferat să-şi scrie opera, conducîndu-se după dictonul latin „Festina lente” („Grăbeşte-te încet”). Astfel, el şi-a conservat combustia creatoare pînă în prezent şi a tipărit zeci de cărţi de poezie şi publicistică, dovadă fiind şi recentele volume „Am fost odată ca niciodată” şi „O revedere cu sine însuşi la 100 de ani”.
( Arcadie Suceveanu)
„Din primăvara lui 1945 pînă în prezent, precum continuă în fiece dimineaţă să facă plimbări cu pas cadenţat, tot aşa, zilnic, nu lasă condeiul să tînjească fără treabă. E un poet original, cu sinceritatea şi lirismul înflorite în vîrful peniţei”.
(Mihail Gheorghe Cibotaru)
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 