Miercuri, 5 aprilie 2017, în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a avut loc o altă întrunire din cadrul serviciului Investeşte în tine, cu tema: „Cunoaşterea de sine”. Fiecare din noi are o personalitate unică, de aceea suntem diferiţi unii de alţii. Personalitatea noastră este egală cu o pereche de ochelari, prin care noi vedem lumea ce ne înconjoară. Pentru a face cunoştinţă cu o altă persoană trebuie să ne scoatem aceşti ochelari improvizaţi şi să comunicăm deschis. Participanţii au fost impresionaţi de temă şi nu s-au putut abţine fără ca să pună întrebări speaker-ului.
Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional individual ce suporta influenţe puternice de mediu. Se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem, tocmai de aceea niciodată nu putem afirma că ne cunoaştem pe sine în totalitate, deoarece nu există o limită temporală sau o treaptă evolutivă până la care se dezvoltă acest proces. Confruntarea cu diverse evenimente poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le dezvoltă pe cele subdimensionale, conturând complexitatea propriei personalităţi.
Regula de aur a Inteligenţei Emoţionale
„Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ei ar vrea să te porţi cu ei”.
Fiecare dintre noi are un mod obişnuit de a se comporta, care poate fi reperat în diferite categorii de situaţii particulare.
De exemplu: în situaţiile ce favorizează interacţiunile sociale, anumite persoane au mai curând atitudini rezervate, în timp ce altele caută contactul cu ceilalţi. Se pot deci, desprinde în ansamblul comportamentelor noastre configuraţii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit să distingem indivizii între ei – acestea constituie personalitatea.
Dincolo de opoziţia, dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordări ale personalităţii, se poate spune ca personalitatea este unică, proprie unui individ (chiar dacă acesta are trăsături comune cu alţii), că ea nu este numai o sumă, un tot de funcţii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizează totdeauna). În plus, personalitatea este temporală şi nefiind nici stimul, nici răspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. La adulţi personalitatea este relativ stabilă, iar la copii în construcţie, în dezvoltare.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 