Biblioteca "Onisifor Ghibu"

Nicolae Bilețchi și interferența timpurilor

Pe data de 12 martie este aniversat criticul și istoricul literar – Nicolae Bilețchi, ajuns la vârsta împlinirilor – 80 de ani de la naștere. 
Nicolae Bilețchi (n. 12 martie 1937, Oprișeni, azi Dubovka, Ucraina) este un critic și istoric literar. Fiul Elenei (născută Haisuc) și al lui Vasile Bilețchi – țărani. A absolvit Facultatea de Filologie (secția germano-romanică) la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992).

A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii (Elementele epic şi liric în dramaturgia sovietică moldovenească) (1972).

În volumele Consemnări critice (1976) şi Considerări şi reconsiderări literare (1983), Bileţchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei şi prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înţelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, Bileţchi realizează totuşi exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor şi atenţia concentrată asupra procedeelor artistice.

Revistă bibliografică virtuală:

IMGBileţchi, Nicolae. La ora reconsiderărilor. / Nicolae Bileţchi. – Chişinău: Profesional service, 2012. – 300 p.

 În prefaţa cărţii, intitulată – “Modestia, floare rară…”, academicianul Gheorghe Duca menţionează: “Fără a exagera lucrurile, voi menţiona că această carte propune cititorului avizat – cercetători literari, cadre universitare şi preuniversitare în filologie, studenţi, oameni de cultură şi artă – o lectură plăcută şi utilă, prezentând sintetic rodul muncii modeste de o viaţă a unui cercetător şi critic literar, preocupat de cea mai dificilă periodă – cea contemporană – a procesului literar-artistic al literaturii române din Republica Moldova.

Spun aceasta, deoarece atunci când subiecţii procesului, colegii, prietenii şi rudere lor, sunt încă în viaţă, pe de o parte, este foarte anevoios să fii echidistant şi nepărtinitor, iar pe de alta, într-un fel devii incomod, dacă urmezi sfatul lui Aristotel şi în calitate de critic literar le spui lucrurilor pe numele lor adevărat.

1Bileţchi, Nicolae. Analize şi sinteze critice / Nicolae Bileţchi; Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Filologie. – Chişinău: Elan Poligraf, 2007. – 336 p.

Arta adevărată e ca şi natura: nu poţi să-i adaugi nimic fără să-i strici naturaleţea. Poţi doar s-o protejezi. “Nimeni, zicea F. Hebbel, nu poate să adauge ceva unui copac, unei flori. Tot aşa cu opera de artă”. Nimeni, zicem şi noi, în afară de sistemul totalitar sovietic, care s-a dezis de legea de aur a naturii şi a îmbrăţişat ideea voluntaristă conform căreia totul se poate. Axiomele sfinte s-au pomenit deificate, coborâte la preţul obiectelor uzuale. Despre acestea din urmă J.B. Moliere spunea că lucrurile valorează atât cât le facem să valoreze. Şi neofiţii proletcultişti au inventat unitatele lor de măsurare a valorilor, inclusiv şi a celor artistice. (N. Bilețchi, Argument, p. 5)

download1Vasile Coroban: un arbitru într-o lume a arbitrarului, coord.: M. Cimpoi / Academia de Ştiinţe a Moldovei. – Chişinău: Ştiinţa, 2010. – 324 p. 

 O carte dedicată distinsului critic şi istoric literar – Vasile Coroban, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la naştere.

“Într-o perioadă de înstrăinare a spiritului românesc basarabean şi de aservire totală ideologicului, şi încă a unui ideologic rudimentar, care este proletcultismul, sau a unuia unilateral, precum partinitatea şi realismul socialist ca metodă (sic!) de creaţie, Vasile Coroban s-a impus ca un model critic şi intelectual în ansamblu exemplar. Personalitatea lui s-a articulat datorită acestei sfidări a imixtiunii dogmatismului ideologic şi reabilitării sub toate aspectele a conştiinţei critice ca atare. Am putea spune, fără a exagera, că   Vasile Coroban a fost personificarea acestei conştiinţe critice, care constă în respectul sfânt al valorii, profesionalism, dragostea lucidă faţă de scris ca act spiritual şi cultural, conceperea literaturii ca unitate, ca ansamblu de cărţi şi autori ce se pune sub semnul creării de valori.” (M. Cimpoi, Modelul critic Vasile Coroban, p. 18)

 0_coperta-personalitati-notorii-besleaga-vladimir-omul-luminatVladimir Beşleagă, omul luminat / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Instit. de Filologie. – Chişinău: Ştiinţa, 2011. – 328 p.

 Vladimir Beşleagă este un tragic maratonist al literelor noastre care tot aleargă de câteva decenii bune, dar nu spre a vesti Victoria în cetate, ci pentru a da alarma! De la “Zbor frânt” la “Cumplite vremi” fără a uita de “Viaţa şi moartea nefericitului Filimon” (una dintre puţinele opere de sertar ale literaturii române din Basarabia!), Domnia Sa nu şi-a scos niciodată zalele de luptător, şi nici nu s-a încununat, ca atâţea alţii, cu laurii crescuţi în serele politicii naționale. Dacă nu aş şti că orice comparaţie şchioapătă, l-aş numi “un Socrate la scară locală”; frică însă mi-i că se vor găsi deîndată unii să-i întindă cupa cu otravă. De aia şi nu-l compar cu nimeni –  Vladimir Beşleagă este el însuşi o unitate de măsură.  (Emilian Galaicu-Păun)

IMG_0002Bileţchi, Nicolae. Opera lui Ion Druţă în contextul curentelor artistice ale timpului. /  Nicolae Bileţchi / Literatura română postbelică (manual studii) / Universitatea de Stat din Moldova. – Chişinău: Tipografia Centrală, 1998. – 817 p.

 Astazi, când mentalitatea totalitară a cedat locul unei gândiri descătuşate de dogme, când există posibilitatea de a ne integra în procesul literar general-românesc, sunt se pare, toate premisele pentru o studiere a operei druţiene în contextul orientărilor şi curentelor artistice cu care, într-un fel sau altul, scriitorul a venit realmente în contact.

Spre obiectivul propus ne putem îndrepta descifrând, de la o operă la alta, concepția personajelor asupra vieții, concepție care, după cum am menționat, este și a lui I. Druță. În linii mari, ea nu e atât una de acaparare a valorilor noi, cât una de recuperare a calităților umane pe cale de dispariție în urma influenței nefaste a sistemului totalitar. Pierderile prezentului, conform acestei concepții, se reliefează pregnant în oglinda trecutului. Întru ilustrarea tezei vom analiza personajul druțian în cadrul timpului și spațiului, căci, după cum afirmă Lucian Blaga, “tot ce e, într-un fel sau altul, “obiect” al conștiinței se situează într-un orizont “spațial” și într-un orizont “temporal”. Spațiul și timpul sunt cele două orizonturi concrete ale conștiinței. (p.282)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s