În această lună, mai exact, la 6 martie, ne-am amintit cu toții de scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, unul dintre cei mai semnificativi scriitori din secolul al XX-lea.
Gabriel Garcia Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Arataca.
Lureat al premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, Gabriel Garcia Márquez a fost un reprezentant al „realismului magic” – un curent literar din secolul al XX-lea, care a reflectat în textele sale „viaţa şi conflictele unui întreg continent”, potrivit Academiei Nobel.
Romancier, autor de proză scurtă, dar şi jurnalist şi activist, renumit pentru angajamentele sale politice foarte ferme, care se evidenţiau mai ales prin articolele sale de presă extrem de critice la adresa liderilor politici sud-americani, Gabriel Garcia Márquez a fost recompensat în 1982 cu premiul Nobel pentru literatură.
„Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu”, afirma la un moment dat scriitorul.
Pe când era student, Gabriel Garcia Márquez a decis să fie autodidact şi a preferat să studieze singur, după ce a renunţat la facultatea de drept, pentru a se lansa în jurnalism. Foarte devreme, nu a arătat nicio reţinere în criticile formulate la adresa politicii interne şi externe a Columbiei.
„Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist”, spunea romancierul în acea epocă.
„Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate”, mai spunea acesta.
În calitate de scriitor, Gabriel Garcia Márquez şi-a început cariera publicând o serie de volume de non-ficţiune, foarte bine primite, dar şi nuvele. Totuşi, romanele au fost acelea care i-au adus recunoaşterea criticii literare, bucurându-se de un succes comercial răsunător. Numele său este frecvent asociat cu „realismul magic”, un gen literar care inserează elemente magice şi elemente supranaturale în situaţii care ţin de un cadru istoric şi geografic real.
Cel mai celebru roman al său este „Un veac de singurătate” (1967), dar foarte cunoscute sunt şi „Toamna patriarhului” (1975), „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989) şi „Povestea târfelor mele triste” (2004), de la lansarea căruia nu a mai scris nimic, slăbit fiind din cauza bolii.
Considerat cel mai popular scriitor de limbă spaniolă de după Miguel de Cervantes, din secolul al XVII-lea, Gabriel Garcia Marquez a atins un nivel de celebritate literară care a generat comparaţii cu Mark Twain şi Charles Dickens.
Cele mai multe dintre cărţile sale abordează tema solitudinii. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai popular roman al său este „Un veac de singurătate” (1967), vândut în peste 30 de milioane de copii şi tradus în peste 25 de limbi străine, dar foarte cunoscute sunt şi „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989). Scriitorul era cunoscut, de asemenea, şi pentru faptul că era un susţinător al ideologiei comuniste.
Pe plan personal, în 1958,scriirtorul s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, cu care a avut doi fii, Gonzalo şi Rodrigo Garcia, cel din urmă devenind un apreciat regizor. De altfel, în anul în care a primit premiul Nobel, celebrul romancier sud-american a făcut parte din juriul Festivalului de Film de la Cannes
Gabriel Garcia Marquez a murit la vârsta de 87 de ani, în reşedinţa sa din Ciudad de Mexico, în prezenţa soţiei şi a celor doi fii ai săi.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 