Vă propunem mai jos, încă cinci dintre cele zece cărţi celebre, sugerate în articolul anterior, care merită neapărat a fi citite, într-o viaţă de om. Toate aflate sub lozinca: “Autori celebri – cărţi celebre!”

6765Spre far” de Virginia Woolf

Virginia Woolf a scris romanul To the lighthouse  (Spre far) între anii 1925 și 1927, după succesul obținut cu Mrs. Dalloway, într-o perioadă fericită și inspirată a vieții sale, perioadă în care contribuia, prin eseuri, conferințe și scrisori, la crearea unui nou mod de a concepe literatura.

Spre far este un roman alcătuit din trei părţi: Fereastra, Timpul trece şi Farul. Descrie două zile, aflate la zece ani distanţă una de cealaltă, din viaţa dramatică a  familiei Ramsey.spre-far_1_fullsize

Totul începe de la faptul că doamna Ramsey, o femeie frumoasă, mamă a opt copii, îi promite mezinului James, în vârstă de şase ani, că vor întreprinde o călătorie până la farul aflat în golful din apropiere, în cazul în care vremea le-o va permite.

hermann-hesse„Lupul de stepă” de Hermann Hesse

Lupul de stepă” (în germană Der Steppenwolf) este un roman apărut în 1927 al scriitorului german Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946.

Prima jumătate a romanului este construită pe antagonia om-animal (lup) pentru a explica nevroza autorului (identificat cu Harry Haller), și a generației sale în fapt. Ororile războiului trecut și ale celui care va să vie inevitabil, putreziciunea burgheză și promiscuitatea în care se zbat neputincioși oamenii simpli îl deprimă în asemenea măsură încât nu-i rămâne altceva la îndemână decât sinuciderea.

lupul-de-stepa_1_fullsizeÎntre timp, o cunoaște pe Hermina, femeie care se dovedește a fi oglinda lui psihologică. Aici romanul capătă accente lirice și încărcături simbolice într-o căutare neîncetată de sensuri ale vieții. Teatrul Magic improvizat de camarazii Herminei are pentru Harry rolul unui purgatoriu, a unei spovedanii în fața oglinzii. Sufletul i se sfărâmă în mii de bucăți ce-i dansează în față, fostele iubiri sunt retrăite laolaltă cu viziuni apocaliptice într-o construcție literară fluidă în care realul și fantasticul devin imposibil de separat.

Harry o înjunghie pe Hermina (cu îngăduința ei) în planul ireal proiectat de piesa de teatru în care joacă fără voie. Gestul ar putea avea semnificația unei vindecări pentru că Harry se ucide de fapt pe el. Prin dorința ei, de a fi ucisă de dragostea lui Harry, Hermina îi cere în definitiv să se iubească pe el însuși. Totuși izbăvirea aceasta nu este perfectă iar Harry este mustrat într-un sfârșit pentru vina de a fi luat prea în serios viața.

150px-andre_bretonNadja de Andre Breton

Romanul Nadja de André Breton este una dintre pietrele de temelie ale curentului suprarealist, din limba franceză.
Nadja nu e doar povestea unui tînăr care vede pe o stradă din Paris o femeie şi se îndrăgosteste de ea. Romanul începe prin a fi o astfel de poveste, simplă şi surprinzătoare, dar se transformă în istoria, pluri-stratificată şi mereu sub semnul hazardului, a unei stări mentale, un état d’esprit ce va deveni semnul definitoriu al curentului suprarealist.
Cartea, publicată în Franţa în anul 1928, conţine şi un set de 48 de fotografii, ce surprind oameni, locuri, obiecte şi situaţii suprarealiste. Nadja, care în rusă înseamnă „speranţă”, este o punte între imaginaţie şi lume, felul în care fantezia îşi găseşte loc în realitate, nu întotdeauna palpabil, ci construind o prezenţă, un mod de a fi cu spiritul în prezent şi de a te bucura pe deplin de starea de fapt. image-2013-01-15-14009194-46-nadja-andre-breton
Construind un mod de a fi al spiritului dincolo de raţional, romanul ne face să abandonăm, pînă la urmă, întrebarea banală: „Dar există oare cu adevărat aşa ceva?”.
André Breton s-a născut la Tinchebray, în 1896. Debutează la o vîrstă fragedă, cu poeme, apoi se dedică studiului medicinei şi psihiatriei. În 1916 se alătură curentului dadaist, în ciuda obiecţiilor pe care le şi pune în pagină. Eseist, editor şi critic, este unul dintre fondatorii suprarealismului, iar manifestele sale conţin principalele linii ale curentului. Moare la Paris în 1966.

VIRGINIA WOOLF

Orlando de Virginia Woolf

Roman care a provocat multe controverse, Orlando a fost scris cu intenţia de a-i aduce un omagiu, în cheie parodică, Vitei Sackville-West. Cu această carte hibridă, combinaţie fascinantă în care sunt dezbătute subiecte legate de identitatea sexuală încă tabu în epocă, Virginia Woolf impune un personaj fără precedent.

Orlando este un fel de spirit al vremii care călătoreşte de-a lungul secolelor, traversând episoade-cheie ale Marii Istorii, prilej pentru o meditaţie profundă asupra timpului, a devenirii şi a individualităţii. Romanul a fost ecranizat în 1992, în regia lui Sally Potter, cu Tilda Swinton în rolul principal.

orlando-195x300

Întruchipare ficţională a poetei Vita Sackville-West, prietenă apropiată a Virginiei Woolf, Orlando e un tânăr nobil de la Curtea reginei Elisabeta care, în mod miraculos, reuşeşte să traverseze mai multe secole, fără să îmbătrânească, dar schimbându-şi sexualitatea. Dacă în timpul Marelui Îngheţ din anul 1608 Orlando se îndrăgosteşte iremediabil de Saşa, o prinţesă rusoaică ce însoţeşte o delegaţie a ambasadei ruse la Londra, doar pentru a simţi gustul amar al deziluziei amoroase, într-o viitoare ipostază feminină va experimenta din plin constrângerile vieţii unei femei în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, dar şi în primul sfert al secolului XX, când însă teoriile feministe încep să câştige teren.

Pe parcursul multiplelor sale metamorfoze, constanta va rămâne căutarea acerbă a frumosului, în artă, literatură sau natură, dar şi a sensului creaţiei, tonul meditativ fiind mereu dublat de ironie şi umor. Ajuns în secolul XX, în perioada interbelică, Orlando se căsătoreşte cu Marmaduke Bonthrop Shelmerdine, un căpitan de vas, şi îşi publică poemul Stejarul, scris de-a lungul secolelor de peregrinări prin istorie.

„Cea mai lungă şi mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură.“ (Nigel Nicolson)

Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarqueerich_maria_remarque1

Scriitorul german Erich Maria Remarque a dat lovitura cu acest roman începând cu data de 29 ianuarie 1929, atunci când romanul a fost în cele din urmă lansat la Berlin, în cadrul editurii Propyläen. Pe 29 aprilie 1930, Remarque participă la ecranizarea romanului său în regia lui Lewis Milestone, sub denumirea englezească All Quiet on the Western Front” – ecranizare care va lua premiul Oscar. Romanul are parte și de ecranizarea germană în luna decembrie a aceluiași an, la Berlin.pefrontuldevestnimicnou-6004
Atmosfera romanului aduce, în treacăt, cu aceea prezentă în serialchiar dacă iminența morții determinate de câmpul de luptă există în fiecare por al personajelor. Stilul lui Remarque este în mare parte rigid și sobru. Unul dintre subiectele romanului este tinerețea cea plină de avânt, care abundă de un spirit de sacrificiu pentru propria patrie, tinerețe care va fi, în cele din urmă, umbrită și murdărită de cărbunele  morții pe care o va aduce războiul.
Lectură plăcută! Aşteptăm impresiile voastre!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s