Biblioteca "Onisifor Ghibu", bibliotecahasdeu

Lingvista Mioara Avram – 85 de ani de la naștere

Pe data de 4 februarie, curent, se împlinesc 85 de ani de la nașterea lingvistei  Mioara Avram, supranumită datorită activității sale prodigioase pe tărâmul lingvisticii românești – „Doamna Limbii Române”.

offer_914_0_mare

Mioara Avram s-a născut la Tulcea pe data de 4 februarie 1932 și s-a stins din viață pe 12 iulie 2004 la București. A fost una dintre cele mai mari lingviste din România, cu renume internațional.

De-a lungul mai multor decenii a avut un rol esențial în analiza, normarea și popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei. A condus Sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din București al Academiei Române.

A colaborat cu mari lingviști, precum Alexandru Graur și Laura Vasiliu, la lucrări fundamentale de gramatică a limbii române: Gramatica limbii române, două ediții: 1954, 1963, cunoscută mai ales sub numele „Gramatica Academiei”; Formarea cuvintelor în limba română, trei volume: 1970, 1978, 1989; Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982; Anglicismele în limba română actuală, București, Editura Academiei, 1997 (în colaborare cu Marius Sala).gramatica-pentru-toti-mioara-avram

Avram, Mioara. Gramatica pentru toți. / Mioara Avram;  ediția I. – București: Editura Academiei, 1986 – 414 p.

 ”Gramatica pentru toți a fost concepută ca o lucrare practică, în sensul unui îndreptar sau ghid gramatical. Ea a fost scrisă cu gândul la cei care – dintr-un motiv sau altul – nu știu sau nu mai știu gramatica, dar doresc să se cultive, la cei care nu se simt bine în inferioritatea de competența lingvistică și care reacționează la râsul celor din jur nu prin indiferența sau chiar prin răzbunare, ci prin instruire. Nu e grav atât faptul în sine că un vorbitor face anumite greșeli de limbă, cât persistența în ele, nepăsarea față de confruntarea cu modul de a se exprima al altora. Stapânirea imperfectă a limbii literare este o lipsă de bază a oricarui cetațean cu pretenții de cultură și, oricât de motivată ar fi prin condițiile formației sale, ea nu poate fi scuzată la infinit. ” (M. Avram, Cuvânt înainte, ediția I)

gramatica-pentru-toti-38e0a6Avram, Mioara. Gramatica pentru toți. / Mioara Avram;  ediția a II-a revazută și adăugită. –  București: Editura Humanitas, 1997. – 598 p.

 ”Editia de fața este o versiune refăcută, îmbogățită si îmbunătățită, a celei din 1986. Deosebirile constau în adaosuri de fapte și de explicații, dar și în reformulări ale unor pasaje, în scopul clarificării lor. Revizuirea a fost făcută cu respectarea și chiar sublinierea specificului general al cărții, care a fost orientată de la început spre aspectele de cultivare a limbii.“

O carte de gramatică generală, pe înțelesul tuturor („pentru toți”), care prezintă și chestiuni de cultivare a limbii, reguli gramaticale și explicații menite să te facă să înțelegi cum se scrie corect și, mai ales, de ce. Deși a trecut ceva vreme de la apariția acestei lucrări (1986), ea rămâne încă o carte fundamentală cu privire la probleme ce țin de corectitudine gramaticală (acord, de ce se scriu despărțit sau împreunat anumite cuvinte, utilizarea corectă a anumitor prepoziții etc.). Lucrarea a cunoscut și editări ulterioare, în total numărând trei ediții (ediția I – 1986; ediția a II-a – 1997; ediția a III-a – 2001) ”. (Mioara Avram, Cuvânt înainte, ediția II)

gramatica-pentru-toti-editia-a-iii-a-de-mioara-avram-2001-p102372-01Avram, Mioara. Gramatica pentru toți. / Mioara Avram;  ediția a III-a revazută și adăugită. –  București: Editura Humanitas, 2001. – 598 p.

071212401900053331Avram, Mioara. Probleme ale exprimării corecte. / Mioara Avram – București: Editura Academiei, 1987. – 279 p.

Este o carte de referință în domeniul lingvisticii. Apărută în 1987, la editura Academiei, cartea Mioarei Avram continuă să fie una dintre lucrările de căpătâi atât pentru elevi, studenți, cât și pentru profesori în învățarea și predarea limbii române.

Acest lucru se datorează  stilului concis și simplu de a explica, specific lingvistei, dar și faptului că tratează nu numai subiecte de gramatică normativă, ci și de ortoepie, ortografie, vocabular și punctuație. În plus, explicațiile utile și regulile de bază au trecut testul timpului, constituindu-se chiar și în zilele noastre ca normă a limbii române literare. Din păcate însă, cartea nu a mai cunoscut editări ulterioare, așa că este de găsit în biblioteci universitare, la Biblioteca Academiei Române sau prin anticariate. Merită să fie căutată, fiind o carte indispensabilă pentru orice lingvist, dar și pentru cei care doresc să își îmbunătățească exprimarea sau competențele lingvistice, în general.

ortografie-pentru-toti-152275Avram, Mioara. Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți. / Mioara Avram; ediția I. –  București:   Editura Academiei, 1990. – 167 p.

Avram, Mioara. Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți. / Mioara Avram; ediția a II-a. –  Chișinău: Editura Litera, 1997. – 288 p.

 ”Normele ortografice ale limbii române sînt stabilite în lucrări academice cu caracter oficial, sînt discutate în diverse alte lucrări, sînt aplicate concret în îndreptare și dicționare normative, sînt învățate în școală. Cu toate acestea, existența greșelilor de scriere, la diferite niveluri, culminând cu textile tipărite, este o realitate recunoscută. Cauzele pot fi variate: pe de o parte, insuficienta atenție și exigență a celor care predau scrisul, ortografia și limba română, în general, insuficienta atenție a celor care învață, insuficienta informare și autoperfecționare, în timpul și după absolvirea școlii; pe de altă parte, aceste cauze înseși se pot explica printr-o atitudine de neînțelegere a importanței pe care o are, pentru cultura națională, respectarea normelor unitare de scriere. Mă întreb însă dacă mulțimea greșelilor de scriere și neglijarea ortografiei nu se datorează ideii, prea des repetate și subliniate, că ortografia noastră este ușoară (chiar foarte ușoară), idee care pare să reiasă și din spațiul redus acordat formulării regulilor în lucrările normative, printr-o simplificare excesivă a situației reale.

Cartea de față poate fi folosită, în orice caz, și de cititorii care – din neștiință, din comformism, din obligație sau din greșită convingere – au acceptat modificările ortografice din 1993, întrucât, cu excepția celor privitoare la modul de scriere a vocalei (Î) în interiorul cuvintelor, toate indicațiile pe care le conține corespund cu normele românești oficiale pretutindeni. ” (M. Avram, Cuvânt înainte)

071212421900197503Avram, Mioara. Cuvintele limbii române: Între corect și incorect. / Mioara Avram. –  Chișinău: Editura Cartier, 2001. – 304 p.

Concepută ca un îndreptar complex, care completează informațiile necesare cu privire la corectitudinea limbii vorbite, studiul se bazează pe lucrările normative în vigoare: gramatica și dicționarele explicative ale Academiei Române. Un ghid practic în lumea cunoașterii, elaborat de unul dintre marii lingviști români, precum este M. Avram.

 Autoarea însăși se plasează, în raport cu textul, pe poziții diverse și este, pe rând, cercetătorul care studiază limba cu scopul reflecției teoretice, profesorul care o predă, colaboratorul la diverse reviste si emisiuni radio/TV – cunoscând și popularizând problemele exprimării corecte –, vorbitorul care folosește limba oral și în scris. Pentru specialiști, Mioara Avram este un lingvist cu o concepție fermă și consecventă despre limbă, o voce cu autoritate în gramatica romanească tradițională și normativă, autoare, coautoare și coordonatoare a unor lucrări fundamentale aparute în ultimii 50 de ani. De aceea interesează punctul său de vedere asupra unor aspecte controversate.

iorgu-iordan-istoria-lingvisticii-romanesti-stiintifica-si-encic-1978-a-540072-120x182Avram, Mioara. Drimba, Vladimir. Gheţie, Ion. / Mioara Avram. Vladimir Drimba. Ion Gheţie. Istoria lingvisticii românești. – București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978. – 278 p.

Mioara Avram este coautor de bază al acestei ediții, fiind autoarea studiului referitor la Gramatică din Capitolul III al monografiei, intitulat ,,Lingvistica românească între anii 1828 – 1870”:

,,În domeniul gramaticii limbii române perioada 1828 -1870 este puternic dominată de două personalități: Ion Heliade Rădulescu și Timotei Cipariu, ale căror lucrări capitale pentru progresul gramaticii descriptive românești au ca dată de apariție limitele perioadei noastre – 1828, respective 1869 (și 1877). Amîndoi acești gramatici au dat lucrări de mare circulație, retipărite sau prelucrate în diverse forme și mult folosite de alți autori, ca model sau ca termen de opoziție, astfel încât s-ar putea distinge, în perioada de care ne ocupăm, o ,,epocă Heliade” (între 1828 și 1850) și o ,,epocă Cipariu” (între 1850 și 1870). Dintre ceilalți autori, numai în jurul lui Aron Pumnul s-a mai dezvoltat o adevărată școală a gramaticilor bucovineni (V. Ianovici, Th. Blajevici-Șoimul), căreia i se pot găsi anumite antecedente la Gh. Săulescu, N. Bălășescu, I. G. Codru-Drăgușanu și, mai înainte, la Paul Iorgovici. Personalități mai mult sau mai puțin izolate au fost A. T. Laurian (vezi totuși prelucrarea lui I. G. Codru-Drăgușanu și unele ecouri la N. Bălășescu), P. Cîmpeanu (prelucrat de N. Măcărescu) și, mai ales, Iordache Golescu.

Perioada 1828 – 1870 e bogată în apariția de gramatici românești : mulți autori și în special multe titluri, multe reeditări și prelucrări. E de remarcat însă că se publică lucrări de ansamblu cu caracter de manual sau de tratat, descrieri intenționate complete ale structurii gramaticale a limbii române (sau limitate, cel mult, la câte un compartiment mare ca morfologia), care în mod inevitabil sînt parțial lucrări de compilație, și nu studii care să aprofundeze o anumită problemă, un capitol sau un fenomen gramatical.” (p.48)

enciclopedia-limbii-romane-de-mioara-avram-rodica-zafiu-2001-p30737-01Avram, Mioara. Balacciu-Matei, Jana. Fischer, I. /  Mioara Avram. Jana Balacciu-Matei. I. Fischer  – Enciclopedia limbii române. – București: Univers Enciclopedic, 2001. – 634 p.

Mioara Avram este unul dintre coautorii de bază al acestei enciclopedii, apărute în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan” din București al Academiei Române.

,,Enciclopedia limbii române (ELR) este prima lucrare de acest fel din literatura de specialitate. Ea răspunde nevoii – atât a publicului românesc, cât și a lingviștilor (în special a romaniștilor) străini – de a găsi într-o unică lucrare toate informațiile de bază privitoare la structura și la evoluția limbii române. Pentru cititorii care nu cunosc limba română, dar sunt interesați de ea preconizăm traducerea ELR într-o limbă de circulație internațională.

Lucrarea are în vedere  limba română în ambele accepții ale termenului: atât în aceea restrânsă la dacoromână, devenită limbă literară și oficială, cât și în accepția ei largă, cuprinzând și dialectele sud-dunărene.

ELR se caracterizează prin organizarea alfabetică, permițând găsirea cu ușurință a informațiilor căutate. Punctul ei de plecare l-au constituit articolele consacrate limbii române, precum și informațiile cu privire la aceasta conținute în celelalte articole din Enciclopedia  limbilor romanice (ELIR), apărută în urmă cu zece ani. Cele două lucrări au în comun o parte dintre autori (Mioara Avram, Jana Balacciu-Matei, I. Fischer, Marius Sala, Ion Toma, Laura Vasiliu, Ioana Vintilă-Rădulescu) și același coordonator, precum și unele elemente de conținut și de concepție asemănătoare. ” (Marius Sala, Cuvânt înainte, p.5).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s