Vă prezentăm încontinuare 10 cărţi care merită neapărat a fi citite, într-o viaţă de om. Ele aparţin unor autori care au făcut înconjurul lumii, au marcat oameni şi timpuri. Aceste cărţi au devenit celebre nu doar datorită temelor şi problemelor abordate, dar în primul rând, datorită manierei si stilului scriitoricesc, talentului posedat de marii romancieri, indiferent de perioada istorică în care au activat. Indiferent de epocile cărora au aparţinut, scriitorii vizaţi au ales să scrie pentru oameni, şi despre oameni!
O mie și una de nopți
Este o antologie de povești culese de-a lungul secolelor de diferiți autori, traducători și literați din diferite țări.
Această culegere de povești își are originile în vechea Arabie și Yemen, India Antică, Asia Minor, vechea Persie (în special, Imperiul Sasanid, Egiptul Antic, mitologia din vechea Mesopotamie, vechea Sirie și poveștirile populare medievale arabice din era Califatelor, în ciuda faptului că cel mai vechi manuscris arab datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință, în general, datează din 800-900 d.Hr.
Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată „Hazār Afsān” – O mie de povești). Compilatorul și traducătorul acestor povestiri în arabă, este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei, ce servește de cadru celorlalte povetiri, pare că a fost adăugată în secolul al XIV-lea. Prima compilație arabică modernă, elaborată cu materiale egiptene, s-a publicat în Cairo în 1835.
A avut un mare răsunet în Occident în secolul al XIX-lea, o epocă în care au început sa fie de mare anvergură expedițiile și investigațiile geografice și descoperirea de culturi exotice.
În realitate, O mie și una nopți s-a tradus pentru prima oară în 1704, dar acea primă versiune franceză, aparținând lui Antoine Galland, era o adaptare, un text „curățat” de actele de adulter și faptele sângeroase ce abundă opera. Una din traducerile ce au ajuns populare, a fost cea a lui Richard Francis Burton, diplomat, militar, explorator și împătimit al culturii africane.
„Mândrie și prejudecată” de Jane Austen
Romanul acesta este unul de referință pentru binecunoscuta scriitoare – Jane Austen și, probabil, una din cele mai bune scrieri ale sale, care cu siguranță ne-a făcut sa visăm măcar o dată, pe mulți dintre noi în momentul în care l-am citit. Stilul în care autoarea înșiră ideile pe hârtie are menirea de a sensibiliza cititorul și de a-l ajuta să adune anumite învâțături.
Povestea se desfășoară în Hertfordshire, unde familia Bennet, primește cu bucurie vestea sosirii domnului Bingley, împreună cu cele două surori ale sale și cu prietenul său, domnul Darcy. Cei doi bărbați erau burlaci și bogați, iar cum eticheta vremii „impunea” căsătoria fetelor cu bărbați înstăriți, fetele soților Bennet îi priveau pe cei doi veniți ca pe o posibilă partidă de viață.
Așadar, tradițiile și obiceiurile vremii impuneau femeii să-și aleagă soțul, pe care de cele mai multe ori nu îl iubea, însă căsătoria era aranjată în avantajul părinților și a ginerelui de cele mai multe ori, dar îi oferea un statut social demn în fața celorlalți. Elizabeth și Darcy, reușesc să rupă barierele mândriei și a prejudecății, prin caracteristicile și valorile care îi dirijează, bucurându-se astfel, de iubirea adevarată la care au sperat și pentru care, fiecare a luptat până la capăt.
„Fiesta” de Ernest Hemingway
„Fiesta„ este romanul de debut al lui Ernest Hemingway. Acțiunea romanului se concentrează în jurul unui grup de americani expatriați care trăiesc la Paris și fac sistematic excursii prin Franța si Spania. Naratorul acestui roman scris la persoana întâi este Jake, fost combatant în Primul Razboi Mondial. Jake suferă de pe urma unei răni misterioase, ce îl impiedică să aibă o relație sexuală cu personajul feminin central al cărții, Brett Ashley. Pe parcursul întregii cărți Brett și prietenii ei călătoresc, se distrează, se îndragostesc sau doar flirtează, dar nu reușesc să alunge un sentiment straniu, de goliciune, de vid, specific „generației pierdute” de după război.
Deși pentru Hemingway a reprezentat debutul în roman, „Fiesta” este una din marile cărți ale secolului XX. Forța narativă a autorului, stilul aparent simplu, dar foarte expresiv, talentul său incontestabil de povestitor si abilitatea de a crea personaje memorabile fac din volumul de față o capodoperă a literaturii universale.
„Hemingway nu s-a ascuns niciodată într-un turn de fildeș. Știa prea bine că substanța operei unui artist este artistul insuși, viața și trăirile lui, și a reușit ceea ce puțini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit să facă: să devinaă, ca om și în văzul lumii în mijlocul căreia trăia, imaginea vie a semnificației celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat să-l facă neabătut și cu cea mai deplină onestitate pînă în momentul morții.” (Tennessee Williams)
„America” de Franz Kafka
Romanul, caruia Kafka i-a dedicat cei mai multi ani dintre toate scrierile, rămâne totuși neterminat și va fi publicat postum, in 1927, de Max Brod, editorul operei lui Franz Kafka. Povestea unui adolescent emigrant pe nume Karl Rossman, care pleacă în Statele Unite pentru a scăpa de un scandal în care el fusese sedus de o menajeră, se termină nedecis câțiva ani mai târziu, în Oklahoma, unde personajul principal găsește o slujba la marele teatru de acolo.
În America, tânărul Karl trece prin tot felul de întâmplări legate în principal de găsirea unui loc de munca (la un hotel, apoi lucrează pentru o bogătașă pe nume Brunelda) și de stabilirea unor relații sociale în condițiile în care prietenii de ocazie îi fac numai probleme.
Nu aflăm ce se întâmplă mai departe de Oklahoma, pentru că și manuscrisul lui Kafka se termină aici. El a fost editat de Max Brod si publicat astfel încât anumite goluri ale povestirii sunt cât de cât acoperite, însă nu și finalul. Oricum, rămâne o carte fascinantă, cel putin pentru cei care nu sunt dezamăgiți că pierd un final tip “happy ending”, o carte foarte “kafkiană” și care îl arată pe autor în plenitudine creativă suprarealistă ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman, în plus, și un precursor al lui Milan Kundera.
„Cazul sergentului Grișa” de Arnold Zweig
Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887, Glogau, Silezia, azi în Polonia, d. 26 noiembrie 1968, Berlinul de Est) a fost un scriitor și militant pacifist german de origine evreiască. A facut studii de istorie și filozofie la universitățile din Breslau (azi Wrocław), München, Berlin, Göttingen, Rostock și Tübingen. La început a fost puternic influențat de opera lui Friedrich Nietzsche, ecoul căreia se resimte în primele sale lucrări de succes Claudia („Novellen um Claudia” 1913) și tragedia „Omor ritual în Ungaria” („Ritualmord in Ungarn”, 1914).
După începerea primului război mondial se înrolează ca voluntar în armata germană. Experiența războiului îi schimbă radical convingerile și punctul de vedere asupra vieții, transformîndu-se dintr-un aprig naționalist german într-un adept fervent al pacifismului. Noile sale convingeri sunt oglindite în romanul „Cazul sergentului Grișa” (1927), care-i aduce o faimă internațională.
După venirea naziștilor la putere emigrează în Cehoslovacia, iar mai apoi în Elveția. Lucrările sale au fost incluse de naziști în Lista cărților arse în 1933, între 10 mai și 21 iunie 1933, deoarece, după părerea lor, propagau idei nesănătoase, comuniste, ce aveau o influență nefastă asupra spiritului german.
În 1948 revine în Germania, stabilindu-se în zona sovietică de ocupație. Între 1950 și 1953 a fost președinte al Academiei de Arte din Republica Democrată Germană.
Vă îndemnăm la lectură şi sperăm să vă placă!
Va urma.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 