Victor Teleucă – poetul neliniştilor şi al singurătăţi…

Poetul, eseistul, traducătorul şi publicistul român basarabean, Victor Teleucă (19.01. 1932 – 12.08.2002) împlineşte, pe 19 ianuarie 2017, 85 de ani de la naştere.

În 2002 Spiridon Vangheli spunea: „…odată cu trecerea anilor, Victor Teleucă va avea tot mai mulţi admiratori…” şi pentru a contribui la împlinirea profeţiei, Filiala „Onisifor Ghibu” vă propune expoziţia virtuală, dar şi tradiţională a volumelor lui Victor Teleucă.

„Ca nimeni altul, Victor Teleucă a căutat să descopere şi să îmblânzească contrariile dialectice ale vieţii, secundate de neliniştile metafizice, ca nimeni altul, Victor Teleucă a explorat la maximum aparenţele şi paradoxurile existenţiale, dincolo de care a intuit esenţele primordiale ale Trecerii Noastre prin Timp.” M. Dolgan

Victor Teleucă a fost redactor-şef la săptămânalul „Cultura” timp de 12 ani (1964-1976), iar apoi a fondat în 1977 şi a condus până în 1983 „Literatura şi arta”.

Debutează cu poemul „Răscruce” în 1958, pentru ca apoi, pe parcursul vieţii, să publice numeroase volume precum: „La ruptul apelor” (1960), „Nelinişti” (1962), „Din patru vânturi”(1964), „Insula cerbilor” (1966), „Îmblânzirea focului” (1971), „Eroică” (1973), „Momentul inimii” (1975), „Încercarea de a nu muri” (1980), „Întoarcerea dramaticului Eu”(1983), „Ciclul italian sau criza de timp” (1987), „Piramida Singurătăţii” (2000), „Introspecţii” (2000) şi volumele postume „Ninge la o margine de existenţă” (2002), „Decebal” (2003), „Momentul inimii” (2003), „Improvizaţia nisipului” (2006), „Răsărit de Luceafăr” (2010), „Car frumos cu patru boi” (2011), „Mollis Davia (2012). În 2002 la 12 august, după o grea suferinţă, se stinge din viaţă.

Expoziţie virtuală

din colecţiile Bibliotecii „Onisifor Ghibu”

Teleucă, Victor. Nelinişti: Versuri / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2006. –271 p. (Publicată întâia dată în 1962)

Poveste

Ochi fetiţei sunt atât de albaştri,

că cerul păleşte

ca o lumânare

pe lângă

becul electric…

Lumea se ţine pe-un semn de-ntrebare,

Jucăriile nu şed niciodată simetric.

Teleucă, Victor. Piramida singurătăţii / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2000. – 255 p. (Publicată întâia dată în 2000)

Volume postume

Teleucă, Victor. Ninge la o margine de existenţă. Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.

Prezentul volum este rodul unei întregi vieţi devenită poezie. Şi bineînţeles, filosofie. Din îngemănarea celor două apare lirosofia, aşa cum din teză şi antiteză apare sinteza. Cartea este o adevărată revelaţie prin substanţa sa meditativă, prin felul ei spontan de a se structura, prin modul surprinzător de a se naşte din ea însăşi. Un nexus cauzal tainic leagă într-un tot întreg notaţiile, impresiile, trăirile la simplul îndemn parcă de poveste. Cartea nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradiţional una după alta la voia întâmplării, ci un adevărat „Divan al Gâlcevii”, al „certurilor”, Eului cu Sinele.

Teleucă, Victor. Decebal / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2003. – 37 p.

În formula lirică a lui Victor Teleucă poezia s-a contopit cu istoria şi cu filosofia. „Decebal” este cântecul de lebădă al lui Victor Teleucă, tulburător ca o baladă rostită în cheie de tremolo, de recitativ aedic ce afectează pragurile de sus ale sensibilităţii. Balada, e în concepţia romanticilor, cântec despre destin. Lui Victor Teleucă i-a reuşit pe deplin acest cântec despre destin, trăit de noi într-o istorie ce a bătut cu furtuni continue „pământul carpatic bătrân”. Este o meditaţie existenţială rostită în acorduri sonore deosebit de fine venite din tăceri adânci, care sunt ale fiinţei înfruntate de limitele istoriei şi destinului.

Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului: Aventura improvizaţiei / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2006. – 336 p.

„Poet, poet înainte de toate, Victor Teleucă nu rămâne doar un „simulant” al cogito-ului cartezian. El e un mare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnic bântuit de nisipurile mişcătoare ale existenţei în căutarea drumului spre Fiinţă. Carte profund originală construită arhitectonic din pietrele urcate de Sisif pe vârful muntelui, în ciuda aparenţei dezordinii al fragmentelor, „Improvizaţia nisipului” este, probabil, cea mai înaltă realizare artistică a lui Victor Teleuca.” Teodor Codreanu

Teleucă, Victor. Răsărit de Luceafăr: poem / Teleucă Victor. – Chişinău: Universul, 2010. – 28 p.

…din aceeaşi noapte plină de-adevăruri şi misteruri s-a făcut mai mândră-n ceruri steaua ce-n apus de soare din adânc de bolţi răsare, cea fără a şti ce-i moartea, el, pândit de Lucifer, să-i dea soartă de Luceafăr, înger răzvrătit ce vine dintr-un timp din nou născut…

Teleucă, Victor. Car frumos cu patru boi / Victor Teleucă. – Chişinău: Universul, 2011. – 36 p.

O altă limbă mai frumoasă nu-i

Mai dulce şi mai bună decât toate

E pentru mine limba mea

Şi pentru tine limba ta,

Şi pentru dânsul – limba lui –

O altă limbă mai frumoasă nu-i

Din care omul cântecul îşi scoate.

Teleucă, Victor. Mollis Davia / Teleucă Victor. – Chişinău: Universul, 2012. – 91 p.

În acest mod a înţeles Victor Teleucă să creeze „literatură patriotică”, evitând capcana sloganardă în care au căzut chiar şi talente autentice. El a ştiut să stăpânească deopotrivă ingerinţele filosofice şi „lirohistoriosofice” dintr-o perspectivă care a depăşit cu mult atât tradiţionalismul, cât şi „postmodernismul modern” printr-o vizionară perspectivă transmodernă.

Critica literară:

Victor Teleucă – un heraclitean transmodern. – Chişinău: Universul, 2010 – 428 p.

Cu acest volum, posteritatea lui Victor Teleucă se întregeşte cu o dublă faţă. Mai întâi, antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui viitor monograf, atât în ceea ce priveşte opera cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filozofice. Poetul este şi el prezent prin excelentul poem inedit închinat lui Eminescu. Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume („Ninge la o margine de existenţă” şi „Improvizaţia nisipului”) îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade şaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grogore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a transmodernităţii.

Cibotaru, Arhip. Pe timpul lui Teleucă: roman-fapt / Arhip Cibotaru; cop.: Aurel Guţu. -Ch.: Ed. ,,Universul” ÎS, 2010. – 480 p.

Am scris ceea ce am simţit şi am trăit. M-am bazat în linii mari numai pe ceea ce am văzut cu ochii mei şi am păstrat în memorie. Doar în două sau în trei locuri am reprodus câteva momente luate din auzite. Poate nu ar fi trebuit. Dar ele mi s-au părut atât de veritabile şi de pitoreşti, încât n-am putut să le ocolesc. În rest, m-am străduit să redau cu stricteţe şi cu maximă sinceritate numai faptele reale şi să nu inventez nimic… Autorul