„Cel mai mare poet sunt vreo optsprezece, printre care mă număr şi eu. Mari poeţi sunt vreo patru (respectiv Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia şi Ion Barbu), dar, Doamne, poet este numai unul şi acela este Mihai Eminescu!”
Nichita Stănescu
La 167 de ani Mihai Eminescu a fost și este considerat, de către cititori și critica literară, ca cel mai important timbru poetic din literatura română. Opera literară a lui Eminescu a fost tradusă și publicată în nenumărate limbi. Eminescu este poate cel mai peren scriitor din literatura română.
Dragostea pentru poezia lui trebuie mereu reînnoită, însă, pe parcursul vieții sale Mihai Eminescu a fost nevoit să intre în contact cu diverse „ocupațiunˮi: argat la cai, sulforul unui teatru ambulat, student universitar, bibliotecar, revizor școlar,redactorul unui organ oficial, redactorul unui ziar de partid ş.a.
Tânăra generație română se află astăzi sub influența operei poetice a lui Eminescu. Noutatea şi originalitatea poeziei lui Eminescu izvorăşte şi din talentul genial de a înnoi mijloacele de expresie, fiind cel mai mare artist al cuvântului din litratura română.
“Sub pana lui Eminescu, limba românească s-a mlădiat armonios, s-a înnoit şi s-a îmbogăţit, s-a cristalizat în juvaere artistice”, afirma un alt mare scriitor al neamului – Mihail Sadoveanu.
Cine astăzi poate să spună că n-a citit:
Ce te legeni? (codrule); Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie; Copii eram noi amândoi; Crăiasa din poveşti; Diana; Doina; Dorinţa; Făt-Frumos din tei; Fiind băiet păduri cutreieram; Floare-albastră; Freamăt de codru; Glossă; Înger de pază; Iubind în taină; La Bucovina; La mijloc de codru; La moartea principelui Ştirbey; La mormântul lui Aron Pumnul; La steaua; Mai am un singur dor; Mănuşa; Noaptea; Nu voi mormânt bogat; Numai poetul; O, mamă; O, rămâi; Pe aceeaşi ulicioară; Pe lângă plopii fără soţ; Peste vârfuri; Povestea codrului; Povestea teiului; Prin nopţi tăcute; Revedere; Şi dacă; Singurătate; Somnoroase păsărele; Sonet I; Sonet II; Sonet III; Trecut-au anii; Un luceafăr.
Poeziile pentru copii oglindesc dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc. Eminescu își exprimă în mod direct sentimentele de dragoste pentru natură, starea de melancolie provocată de scurgerea ireversibilă a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea: Ce te legini codrule; Făt-Frumos din tei, Floare –albastră etc.
De asemenea putem întâlni referire la ritmul vieții și universului cum toți ajungem în acel punct de care ne este frică, cum toate ajung să se termine: O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi/…/ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu (O mamă)
O altă relatare în poezii este vârsta inocenţei, perioada tuturor posibilităţilor, în care jocul, râsul şi voia bună nu au margini, iar timpul nu este măsurat Copii eram noi amândoi; Fiind băiet păduri cutreieram.
Despre Mihai Eminescu se poate de spus la infinit și tot va mai rămâne ceva de spus.
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 