Biblioteca "Onisifor Ghibu", bibliotecahasdeu, Revista Bibliografica, Teo Chiriac

Teo Chiriac – poetul ce doreşte să trezească viaţa şi să adoarmă moartea… (60 de ani de la naştere)

Poetul Teo Chiriac s-a născut la 29 mai, anul 1956, în satul Coşerniţa, judeţul Soroca. În perioada anilor 1979-1985 afost redactor la Radioulnaţional, iar din 1985 până în anul 1993 – redactor şi redactor-şef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior, „Hyperion”) din Chişinău. A participat la Programul Internaţionalde Instruire „Marshall plan for Moldova” (1998-2004). A făcut stagii în Cehia şi Italia. 
Teo Chiriac este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. În perioada anilor 1995-1997 a fost reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chişinău a acesteia. În prezent este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
A publicat volumele de poezie „Lucrare de control”, „Salonul 33” – prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM, „Critica iraţiunii pure”, apărută la Bucureşti, „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)”, Chişinău (2009).
Teo Chiriac a fost distins cu Titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010).

Versurile sale pot fi citite în reviste literare şi antologii de poezie editate în România, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Macedonia, Bulgaria şi Rusia.

„Spirit prin excelenta cerebral si reflexiv, Teo Chiriac patrunde fara sfieli si false pudori in masinaria intima a imaginarului poetic, sesizind criza acestuia. Imagismul violent, ironia, scatologicul, dar si placerea speculatiei abstracte, de o savoare speciala, se subordoneaza unei ample vibratii metafizice.”
(Comei Moraru)


Revistă bibliografică

Critica iraţiunii pure / Teo Chiriac. – Bucureşti : Ed. CARTEA ROMÂNEASCĂ. 1996. – 96 p.
„Odată trecut pe sub arcada motto-ului („Am fost un om ce spunea adevarul” – Mihai Eminescu), cititorul va ramâne copleşit de anvergura construcţiei înaltate de Teo Chiriac pe temelia de neclintit a unui celebru titlu, Kritik der reinen Vernunft, ceea ce nu-l va împiedica să admire perfecţiunea detaliilor, monumentalitatea şi miniaturalul facând casa buna în poezia dialecticianului de pe Bac. La o lectură mai atentă observăm vina teoretică a autorului nostru: Critica iraţiunii pure este concepută ca un sistem entr’ouvert, pe jumătate cerebral, pe jumatate limfatic, în care ciclurile (de poeme) se succed urmând marele model al Cărţii Cărţilor (de la Vid matern prin Adam si Eva spre Cunoaştere(a) şi spre Apocalipsa de la orele mici.„ (Emilian Galaicu-Paun)
Monstrul sacru (Scările lui Teo) / Teo Chiriac. – Chişinău : Ed. ARC, 2009. – 96 p.
         „Scările lui Teo”, ca să fie înţelese, trebuie citite cu ochiul, cu inima, dar şi cu întreaga fiinţă.
„Sunt Monstrul Sacru
Sunt realul simulacru
Jumătate sunt cuvânt
Altă jumătate – vânt
Jumătate sunt luceafăr
Jumătate – lucifer
Sunt nebunul cel mai teafăr
Sunt căzutul – brusc – în cer”,
scrie autorul în poemul „Monolog în cer”. 
 
Salonil 33 / Teo Chiriac. – Chişinău : Ed. Literatura artistică, 1989. – 84 p.
Tema principală a poemelor din această carte este cu toată „recuzita” ei de categorii şi simboluri: destinul omului în timp şi spaţiu, „foamea de sine”, adevărul şi minciuna, pacea, dragostea. Discursul poemului e lapidar, impregnant de neliniştea existenţială, mişcat de efuziuni romantice şi colorat de o ironie fină (poemele „Condamnaţi la moarte prin iubire”, „Cu limba tăiată”, „Elegie rock” ş.a.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s