Biblioteca "Onisifor Ghibu", expoziţie virtuală, Gheorghe Grigurcu

Gheorghe Grigurcu – un simbol al intransigenţei (16 aprilie 1936) 80 de ani de la naştere

Expoziţie virtuală

Grigurcu, Gheorghe. Un trandafir învaţă matematica. – Bucureşti: Ed. pentru Literatură, 1968. – 78 p.
Un trandafir învaţă matematica
în zona-n care codrul îşi explică umbrele
iar noi privim spectacolul uimiţi.
Un trandafir se-adună şi se scade
doar cu sine însuşi
necunoscîndu-ne.
            Unul dintre reperele cele mai avansate pe linia modernismului îl reprezintă poezia lui Gheorghe Grigurcu, apreciat şi în calitate de critic literar. Caracteristica principală a poetului este puternica sa năzuinţă spre concentrarea lirică, despuierea expresiei de orice retorism.
Poet de autentică vibraţie şi ţinută intelectuală, Gheorghe Grigurcu şi-a găsit formula lirică proprie în peisajul poeziei noastre, absorbind atât de personal unele influienţe, încât acestea nu mai pot fi indicate fără riscul asocierilor gratuite. Este unul din poeţii care indică zona experienţelor moderne pe care le încearcă astăzi lirismul românesc.


Grigurcu, Gheorghe. Salută viaţa. – Bucureşti: Albatros, 1972. – 78 p.
           
            “Dacă ar exista un tablou al elementelor poetice similar celui creat de Mendeleev, atunci opera lui Gheorghe Grigurcu ar trebui introdusă în căsuţa metalelor rare, care dau duritatea (…) el este, după opinia noastră, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai generaţiei sale.”
(Marian Popa)




Grigurcu, Gheorghe. Înflorirea lucrurilor. – Timişoara: Facla, 1973. – 72 p.
            “Optând pentru o raţiune specifică poeziei, alta decât raţiunea propriu-zisă, Gheorghe Grigurcu se înscrie printre poeţii care încearcă să recreeze limbajul liric.”
(Al. Piru)






Grigurcu, Gheorghe. Amintiri din epoca de platină. – Chişinău: ARC, 2000. – 358 p.
            Paginile ce urmează, cu foarte puţine excepţii, au apărut, într-un ritm săptămânal, începând cu data de 15 iulie 1997, în coloanele ziarelor bucureştene România liberă şi Cotidianul. În pofida titlului jucăuş sub care le-am aşezat, Amintiri din epoca de platină, ele îşi doresc un caracter grav, constituind o frântură din cronica prezentului nostru comun, prezent care, deşi se reclamă de la Revoluţiaanticomunistă, relevă, din păcate, destule aspecte ce nu ne îngăduie a uita “epoca de aur”.





Grigurcu, Gheorghe. Fiindcă. – Bucureşti: Vinea, 2005. – 98 p.
Aproape-ai căzut aproape eşti singur
În vreme ce trupul ţi se surpă aidoma unui mic
                                                            castel de nisip
făurit de-un copil
şi te-ntorci dintr-odată şi-ţi spui:
frumuseţea nu e nici viaţă nici moarte
dincolo sunt stelele aici doar luminile lor
jucând într-un fim.


Grigurcu, Gheorghe. Şterge soarele de praf ca pe-o mobilă. – Bucureşti: Vinea, 2006. – 150 p.
Şterge Soarele de praf ca pe-o mobilă
lustruieşte-l cu gândul dus în altă parte
apoi deretică-n continuare fă ordine-n
restul odăii năpădit de umbrele ude
ale unei ploi care n-a căzut niciodată
şi-n cele din urmă du-te la fereastră priveşte
copia de pe cer a Soarelui din casa ta
atât de izbutită încât juri că e cel adevărat.
Grigurcu, Gheorghe. Portretul vântului. – Bucureşti: Vinea, 2011. – 80 p.
A făcut un portret al vântului
într-o încăpere închisă
dar nu l-a terminat
(mereu lipsea câte ceva
ba un tremur al buzei o roşeaţă o paloare
ba un rictus al nepăsării celei preaomeneşti)
până când într-o zi a deschis fereastra
lăsând înăuntru o trâmbă de aer cald
şi portretul s-a desăvârşit de la sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s