Luna februarie este marcată de atmosfera sărbătorilor dedicate dragostei, 14 februarie – Valentin’s Day şi 24 februarie – Dragobete, sărbătoare care tinde să fie încoronată ca fiind cea mai sensibilă, cea mai romantică, cea mai delicată din toate cele cunoscute până acum, sărbătoarea dragostei şi a florilor.
Cred că este bine să avem cât mai multe sărbători. Sunt tot atâtea prilejuri de bucurie. E bine să ne colorăm intens existenţa care de multe ori poate fi mult prea ternă, prea monotonă sau pur şi simplu în gri. Nu este rău să importăm şi să împământenim sărbători ale altor popoare, ba chiar poate fi o notă de exotism, trecând mai uşor peste zonele monotone ale vieţii.
Dar, este păcat să nu ne cunoaştem tradiţiile noastre, cele care ne definesc spiritual, serbările bunilor şi străbunilor noştri, care nu pot fi depăşite nici de mersul timpurilor, nici de evoluţia tehnicii secolului XXI, din simplul motiv că ele au izvorât din strânsa legătura a omului cu natura, care îşi va păstra întotdeauna ritmul său neschimbat. Este păcat că a intrat de mult în uitare Dragobete zis şi Dragomir Iova, Iovan Dragobete, Cap de Primăvară — tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei milenare româneşti, un corespondent similar divinităţilor antice ale dragostei şi naturii, precum Adonis, Eros, Telepinus, Osiris, Cupidon, Kupalo etc. (prof. univ. dr. Ivan Evseev, Dicţionar de magie; demonologie mitologie românească).
Prin creştinizarea Daciei, zeul păgân Dragobete a devenit reprezentant al dragostei pure, sufleteşti, pierzându-şi atributele sălbatice, primitive, sărbătorit odată cu venirea primăverii, când natura se trezeşte la viaţă.
Etimologii consideră cuvântul Dragobete originar din slava veche: dragubiti — „a fi drag”.
Vă dorim să împărtăşiţi dragostea adevărată pe tot parcursul anului,
iar sărbătoarea Dragobete să vă motiveze să iubiţi şi să zâmbiţi mai mult!
BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU” 