Agnesa Roşca, Biblioteca "Onisifor Ghibu", Revista Bibliografica

Agnesa Roşca, poetă (1929-2009) – 85 de ani de la naştere

 Revistă bibliografică

Poeta, publicista şi traducătoarea Agnesa ROŞCA s-a născut la 17 octombrie 1929, în Chişinău într-o familie de preoţi. În 1953 absolveşte Uoversitatea de Stat din Moldova, Facultate de Istorie şi Filologie. Activează în calitate de redactor la Editura Cartea Moldovenească, apoi la Editura Lumina. Publică versuri şi eseuri din 1950. În colaborare cu criticul Vasile Coroban pregăteşte pentru tipar Opere de Vasile Alecsandri în 4 vol. Debut editorial cu volumul Bat gîndurile(1965), urmat de Mozaic (1967), Cîntecul tău, Gealil (1968), Amar şi cremene (1971), Pămîntul Patriei(1974), Veşnică ardere (1982), Vis şi veghe (1984), Aerul de taină (1995) ş.a. Traduce din poezia şi proza universală: Vergiliu, Dostoievski, Şevcenko ş.a.
(Dicţionarul scriitorilor români din

                                                                                                   Basarabia 1812-2006)


NOTĂ: Volumele sunt prezentate în ordine direct cronologică a anului de apariţie.

Roşca, Agnesa. Scrieri alese / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Literatura artistică , 1987. – 628 p.

Agnesa Roşca este o poetă a ideilor majore cu o vădită vocaţie a socialului şi cu o pronunţată vervă publicistică. Autoarea cultivă o poezie civică angajată, militantă, e o poezie atrasă de destinul omenesc, cu multiplele-i ipostaze şi străbătute de un viu patos afirmativ. Versul ei vehiculează un mesaj de idei cu bogate şi variate resurse lirice, e mereu energic şi avîntat, se impune prin gravitate şi cursivitate.

                                                                                                                   Mihail Dolgan


Roşca, Agnesa. Aerul de taină / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Hyperion, 1995. – 439 p.  

Suplă şi aforistică, lirică şi telurică, adîncită în sensuri şi mesaje social umane, poezia Agnesei Roşca poartă pecetea intimă a unei distincte individualităţi lirice inconfundabile în peisajul poetic naţional modern, prin universul ei liric, prin sobrietatea şi prin gingăşia feminină profundă. Volumul antologic „Aerul de taină” îi pune în lumina propriei arte poetice întregul eiefort liric dezinteresat pe care l-a susţinut cu rîvnă sufletească, cu vise şi cu speranţe de o viaţă, cu dragoste şi cu o adîncă şi neasemuităcredinţă întru triumful ideii de om şi de bine, de istorie şi de neam.


Roşca, Agnesa. Greutatea limbii materne / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Ruxanda, 1999. – 47 p.
GREUTATEA LIMBII MATERNE
E grea de lacrimă această limbă,
De fiecare piatră, ca un rîu,
Ea curgerea eternă nu şi-o schimbă,
Ocrotitoare pururi de grîu.
…………………………………………..
                               O altă limbă parcă-i mai uşoară,
                               O gîngureşte iute şi-un copil,
                               A mea de veacuri urcă, mă-nfioară

                               Ca prima licărire de april.



Roşca, Agnesa. Măsura de mărgăritar / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Cartea Moldovei , 2005. – 254 p.
Durută poezia Agnesei Roşca, nu plînsă-n hohote însă, nu scîncită. O poezie bărbată, o poezie cu sclipiri eminesciene. Toate poemele ei sunt, de fapt, un singur poem: poemul vieţii, poemul dragostei, poemul Luminii.

                                             (Dumitru Matcovschi

                                             Moldova Suverană.– 1988. – 18 iunie)


Roşca, Agnesa. Flacăra iubirii : Romanţe / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Cartea Moldovei , 2006. – 47 p.
CA SOARELE STRĂLUMINAT
Nu curg degeaba rîu şi vreme,
Cu nori ating ce-n suflet geme,
Şi greu e ceasul lor zorit,
Ca valu-n veci nedomolit.
Din unde, pururi ce-s rotunde,
Doar chipul dragoste-i se-ascunde,
De clipă, strop fărîmiţat,

                                    Ca soarele străluminat.


Roşca, Agnesa. Corabia de dor / Agnesa Roşca. – Chişinău : Ed. Cartea Moldovei, 2008. – 240 p.  

          CORABIA DE DOR
De pe un val pe altu-n zbuciumare
S-a dus, pierdută-n cerul înstelat,
Boltiri sihastre, cu a lor schimbare,
În voia largului o au lăsat.
Peste gîndiri, şiraguri sfărîmate,
Cresc iarăşi gînduri, fără de răgaz,
Asemenea ei, de vreme ne-nturnate,
Răscolitoare-a clipei de olmaz.
Tudor Palladi
Moldova Suverană. – 1996. – 31 ian.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s