Biblioteca "Onisifor Ghibu", Eugen Cioclea, Revista Bibliografica

Eugen Cioclea (04.08.1948 – 08.10.2013) …sunt cel mai trist poet din Europa…

Revistă bibliografică

Astăzi, în cea de-a opta zi a lui octombrie, cerul parcă e mai trist, soarele şi-a schimbat faţa, iar copacii de pe aleile oraşului Chişinău şi din întreaga ţară şi-au încetinit freamătul, păstrând un moment de reculegere în cinstea poetului, eseistului şi publicistului român Eugen Cioclea, pentru că astăzi se împlineşte un an de când a trecut în lumea celor veşnice…
        Eugen Cioclea a pledat pentru dreptate şi egalitate, susţinând în una din poeziile sale: „Nu există popoare mărunte./ Ele există sau nu există defel. / Pledez pentru semnul: egalitate/ dintre firul de iarbă/ şi turnul/ Eiffel…”.
Cioclea, Eugen. Numitorul comun. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Literatura artistică, 1988. – 108 p.     
„Numitorul comun” este volumul de debut, care a apărut abia în 1988, deşi o bună parte dintre poemele publicate aici devin cunoscute încă din anii șaptezeci pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov”. Cartea va fi publicată într-un tiraj de 3000 de exemplare, deschizându-se cu o prefață de reputatul critic literar Eugen Lungu și se va bucura de o largă apreciere în lumea literară. Cultivă versul eruptiv, personajul liric fiind un fel de copil teribil, amator de gesturi teatrale, care se exprimă în formule strident-hiperbolice.
Cioclea, Eugen. Alte dimensiuni. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Hyperion, 1991. – 99 p.
În 1991 publică un nou volum de poeme sub titlul „Alte dimensiuni” care ar părea să continue stilistic fixațiile autorului din prima sa carte; imaginea sa de poet autentic ia un contur și mai pronunțat. Alexandru Mușina va declara chiar că preferă poezia lui Cioclea celei lui Mircea Dinescu, pentru simplul fapt că E. Cioclea „este un poet mai bun”. Cartea se bucură, ca și „Numitorul comun” de altfel, de un mare succes la public. Tipărită într-o ediție de 10000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Dimensiunile” reușesc să se vândă într-un mod uluitor, în doar câteva luni epuizându-se întreaga ediție.
Cioclea Eugen. Dați totul la o parte ca să văd. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Cartier, 2001. – 77 p.
 Următorul proiect poetic semnat de Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd”. Recompensat doar un an mai târziu cu premiul Uniunii Scriitorilor. Această carte, cu un tiraj sub 350 de exemplare, rămâne practic cea mai scumpă carte de poezie din Republica Moldova, poetul intenționând ca în acest fel să-i răzbune pe toți scriitorii care au ajuns să câștige bani mizeri din munca literară. În acest volum Eugen Cioclea se întoarce, practic, împotriva propriei sale opere anterioare, „face tabula rasa – asta vrea să spună, în ultimă instanţă, titlul Daţi totul la o parte ca să văd ”( Emilian Galaicu-Păun).
Cioclea Eugen. Subversiunea poetului revoltat. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Piaţa Marii Adunări Naţionale, 2002.
În anul 2002 este tipărit volumul „Subversiunea poetului revoltat”. În poezia de debut al acestui volum poetul afirmă: „Nu mai suntem o generaţie de îngeri/ cu aripioarele la spate abia zburătăciţi”, de aceea „Nu resemnaţi, nu sceptici/ (…)/ se joacă dur”. Aceste versuri reflectă toată ardoarea, tot spiritul revoltător al poetului, vibrând de dorinţa de dreptate.
Cioclea Eugen. Vreau să distrug universul. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Prometeu, 2007. – 71 p.
         Volumul de versuri „Vreau să distrug universul” evidenţiază originalitatea stilului lui Cioclea chiar din primul rînd al primului poem al cărţii, „La persoana a treia”, un fel de ars poetica a lui Eugen Cioclea: „Poezia lui Eugen Cioclea este o poezie declarativă. / El vă face declaraţii de iubire din mers./ (…)/ El vine hotărît să vă spună / ceea ce n-a apucat să audă de la fiecare din voi, / el vi se uită lacom în gură / ca la o podoabă de măr / şi chiar muşcă din măr / şi îşi marchează poemele: / Made in URSS”.
Cioclea Eugen. Ofsaid. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Magna-Princeps SRL, 2011. – 112 p.
         În anul 2011 iese de sub tipar volumul de versuri „Ofsaid”. În prefaţa la această carte, criticul şi istoricul literar, Vitalie Răileanu afirmă: „Sensibilitatea aparţine şi unui lirism exaltat, anxios: Din câmpul de cărţi/ numai cartea aceasta / nu va pricepe vreodată/ ce scrie în ea”, antrenând cititorul în lecturi între ordine şi dezordinea programată, extremele fiind ale unui singur proces: acela de redescoperire a poeziei”.
         Despre poezia lui Eugen Cioclea, poetul şi prozatorul postmodernist, Emilian Galaicu-Păun afirmă: „Viguroasă, de o vitalitate nedezminţită, de neegalat (în primele două volume), poezia lui conţine mai multă hemoglobină decât toata (leşinata!) poezie sovietică moldovenească luată la un loc, dar şi sămânţa unei noi literaturi (postmoderne) pe care a salutat-o cu generozitate de care doar marii creatori sunt în stare”.

           Poetul trist şi tragic a avut viziunea vieţii de dincolo şi a materializat-o în versul celebru: „ Taina fiinţei/ îmbelşugate/ o ducem/ niciunde/ cu noi”. „Zarurile au fost aruncate („Plec. Important. Nicăieri”); şi chiar dacă mai are nostalgia paradisului („Dar raiul răsare/ răsare şi-apune/ lângă picioarele/ mamei”), lucru acesta nu-l împiedică – din contra! – să forţeze ieşirea din scenă, nu înainte de a trânti uşa (fiinţei/ lumii): „Mă răzbun pe naşterea mea”. Cerc închis. Cercul poeţilor dispăruţi”( Emilian Galaicu-Păun).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s