Biblioteca "Onisifor Ghibu", Lecturi de weekend, promovarea lecturii

Bibliotecarul citeşte… şi recomandă o carte pentru Lecturi de weekend

Romanul Omul care râde de Victor Hugo
        
Scurt istoric:
Victor-Marie Hugo a fost al treilea și ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) și Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802, la Bbecancon, în regiunea France-Comt. Deși a locuit în Franţa, cea mai mare parte a vieții sale, din 1851 până în 1870 a fost exilat și a locuit în Belgia, în Jercey și Guernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată.

Omul care râde (fr. L’Homme qui rit) – unul dintre cele mai celebre romane ale lui Victor Hugo, scris în anii 1860 ai secolului al XIX-lea este un roman filozofic ce condamnă aristocraţia şi monarhia.
Omul care râde este un roman  ce mi-a fost şi mie recomandat, de un bun prieten,  să-l citesc, şi despre care nici n-am bănuit că e atât de interesant şi captivant. Un roman care m-a emoţionat şi mi-a lăsat multe impresii frumoase şi cu siguranţă, o să-l recitesc.
         Este despre viaţă, despre faptul cât de dură poate fi soarta omenească şi desigur, cel mai important, este despre iubire. Iubirea care a transformat urâtul în frumos,  iar pe cel orb l-a  făcut să vadă, dar nu cu ochii, ci cu sufletul.  Eroii acestei cărţi, Gwynplaine şi Dea au trăit o poveste frumoasă, dar tristă, de dragoste…
         Cred că acest roman al remarcabilului scriitor francez Victor Hugo merită să se regăsească pe noptiera Lecturilor de week-end,deoarece  a reuşit să mă sensibilizeze ca cititor, totodată oferindu-mi oportunitatea să reflectez asupra unor lucruri semnificative, precum credinţa, stima şi respectul reciproc, fidelitatea, bonomia – care neapărat trebuie să persiste în fiecare din noi.
          Aş mai menţiona că romanul este o lecţie de viaţă, dură, dar totuşi lecţie, din care noi, cititorii, am putea prelua doar cele mai frumoase exemple ca să le plantăm în livada sufletelor noastre, unde mereu să trăiască primăvara.
        
Urez lecturi plăcute tuturor, cărora le-am cauzat  interesul pentru cuprinsul acestui roman !
Impresii de lectură a prezentat Irina Ababii,

şef-oficiu Împrumut de documente la domiciliu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s