Biblioteca "Onisifor Ghibu", colecţiile bibliotecii, expoziţie virtuală, Ziua Internaţională a Culturii

15 aprilie – Ziua Internaţională a Culturii

Expoziţie virtuală

Antohi, Sorin. Războaie culturale : Idei, intelectuali, spirit public / Sorin Antohi. – Iaşi : Polirom, 2007. – 374 p.

Sorin Antohi abordează polemic şase teme : ,,Şcoala” de la Păltiniş, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficţiune şi ideologie, comunitarismul ca utopie, atracţia intelectualilor faţă de tiranie şi criza spiritului american. Pornind de la cărţile şi ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanţa, contextele de emergenţă şi receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor ,,războiae culturale” din românia şi din lumea de astăzi.


Bagdasar, Nicolae. Din problemele culturii europene / Nicolae Bagdasar. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Inelegentia, 1998. – 224 p.

Prin interesul manifestat pentru problemele filosofiei culturii, prin semnalarea problemelor cheie pe care le ridică cultura, N.Bagdasar ne apare ca un filosof nu numai în epoca sa şi pentru epoca sa, ci şi al timpului în care trăim noi şi pentru timpul nostru.


Bălan-Mihailovici, Aurelia. Istoria culturii şi civuilizaţiei creştine / Aurelia Bălan-Mihailovici. – Bucureşti : Oscar Print, 2002. – 402 p.

Cartea Istoria culturii şi civilizaţiei creştine reprezintă pentru cititorul român un izvor al cunoaşterii conştiinţei de sine, al prezenţei şi al aportului  nostru în spaţiul cultural european. Europa este, supă sintagma lui Nichifor Crainic, ,,patria noastră ecumenică”.


Ceauşescu, Gheorghe. Orient şi Occident în lumea greco-romană / Gheorghe Ceauşescu. – Bucureşti : Ed Enciclopedică, 2000. – 328 p.

Grecii au inventat şi denumit continentul şi conceptul de Europa: pentru ei Europa este spaţiul în care omul se manifestă ca fiinţă liberă, în timp ce Asia, locul unde individul este supus despotismului. Prima manifestare a spiritului european apare la Homerprin libertatea pe care o manifestă eroii Iliadei şi Odiseii. Apoi, Hesiod. Romanii au extins în timp şi spaţiu cultura greacă; afinităţi elective i-au îndreptat spre Grecia clasică, spre secolul lui Pericles. Pentru descendenţii lui romulus lumea se împarte în două entităţi antinomice, Orientul şi Occidentul. Cartea de faţă prezintă câteva dintre evenimentele şi componentele mentalităţii lumii greco-romane care au configurat în chip caracteristic şi definitv spiritul european.


Coman, Mihai. Introducere în antropologia culturală : mitul şi ritul / Mihai Coman. – Iaşi: Polirom, 2008. – 358 p.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un instrument pentru cei care vor să se iniţieze în studiul mitului şi ritului. Spre deosebire de un instrument pentru cei care vor să se iniţieze în studiul mitului şi ritului. Spre deosebire de un dicţionar de concepte, columul organizează materia după principii didactice, încercând să ofere un fir conducător care să permită atât imersiunea în lumea polimorfă a miturilor şi riturilor, cât şi revenirea la un plan de generalizare integrator şi la o reflecţie critică avizată. Capitolele sunt legate între ele precum părţile unui roman-fluviu, deoarece societăţile şi indivizii folosesc riturile şi miturile în mod creativ şi flexibil, descompunând complexele mitico-rituale în unităţi mai mici, cu care reconstruiesc permanent configuraţii noi”.


Georgiu, Grigore. Naţiune. Cultură. Identitate / Grogore Georgiu. – Bucureşti : Ed.Diogene, 1997. – 464 p.

Tema identităţii naţionale a ieşit brusc din manualele de istorie şi de antropologie culturală pentru a coborî pe scena tulbure şi însângerată a istoriei reale. Este marea surpriză a sfârşitului de secol şi de mileniu. Cum se explică această ,,reîntoarcere” a naţiunii şi a etnicităţii? În locul cooperării dintre societăţi şi culturi, vom asista oare, în secolul XXI, la ,,conflictul civilizaţiilor”? Ce semnifică noua febră a identităţii, erupţia neaşteptată a naţionalismelor mari şi mici? O recădere în tribalismul pre-modern sau un simptom al post-modernităţii?


Djuvara, Neagu. Civilizaţii şi tipare istorice : Un studiu comparat al civilizaţiilor / Neagu Djuvara. – Bucureşti : Humanitas, 2006. – 566 p.

În umbra civilizaţiei majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale  lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se vestejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Cei care astăzi sunt privilegiaţi şi aparţin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenităţii lor. Dar până când?


Leclerc, Gérard. Mondializarea culturală : Civilizaţiile puse la încercare /  Gérard Leclerc. – Ch.: Ştiinţa, 2003. – 372 p.

Termenul de ,,mondializare” este întrebuinţat în mod curent atât de opinia publică, câ şi de mass-media. El funcţionează în acelaşi timp ca un adevăr indiscutabil şi ca o sursă inepuizabilă de discuţii şi controverse. Deseori însă, termenul este restrâns la sfera economică, înţeleasă stricto sensu. În această lucrare, accentul se pune pe dimensiunea culturală a fenomenului.

Dar nu este oare mondializarea de asemenea – şi, poate, mai ales – o apropiere între societăţi cu valori diferite,eterogene, eventual conflictuale? Reprezintă oare zorii unei ere noi relaţiile strânse între Orient şi Occident, Islam şi Creştinătate, America şi china, Japonia şi Europa? Va fi oare această eră purtătoarea unui distrugător ,,şoc al civilizaţiilor”?


Ploşniţă, Elena. Protejarea patrimoniului cultural în Basarabia / Elena Ploşniţă. – Ch.: Cartier, 2003. – 176 p.
În ciuda tuturor dificultăţilor care au persistat în societate în perioada ţarismului rus, cât şi în deceniile interbelice, comunitatea basarabeană a dorit să-şi păstreze avuţia culturală moştenită şi să o transmită generaţiilor viitoare, depunând pentru aceasta eforturi considerabile. Aceste eforturi s-au materializat prin înfiinţarea unor instituţii specializate de tezaurizare a patrimoniului – instituţii muzeale cu divers profil – , prin crearea unor comisii şi societăţi ştiinţifice – două dintre ele remarcându-se în mod special: Comisia Gubernială Ştiinţifică a Arhivelor din Basarabia şi Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia. Însă punctul culminant al acestor strădanii l-a constituit activitatea Comisiunii Monumetelor Istorice din Basarabia.



Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s