Biblioteca "Onisifor Ghibu", expoziţie de carte, expoziţie virtuală, Holocaust

Holocaust – Memorie, Istorie, Receptare

Expoziţie virtuală

Germania nazist şi colaboratorii ei, in timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), au nimicit o mare parte a populaţiei evreieşti europene. În cultura iudaică, evreii se referă adesea la Holocaust prin termenul Shoah (cuvânt de origine ebraică însemnând „catastrofă” sau „distrugere totală”). Holocaust are etimologie greacă: din holo (întreg) şi kaustos (ars), desemnând iniţial ofranda religioasă a “arderii de tot”.
Holocaustul a fost unul dintre cele mai groaznice genociduri din istorie. Un genocid similar a fost cel al armenilor omorâţi de turci sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, „părintele” Republicii Turcia. Autorii Holocaustului au creat metodic mijloacele de a aduna şi de a omorî milioane de oameni. Holocaustul a determinat adoptarea legilor internaţionale împotriva încălcării drepturilor omului.
Evreii nu au fost singurele victime ale naziştilor în timpul celui de-al doilea război mondial. Naziştii au încarcerat şi omorât şi oameni care, pe motive ideologice, se împotriveau regimului naţional-socialist; romi (vezi Poraimos); germani cu handicap mental şi fizic; soldaţi slavi capturaţi în război, dizidenţi religioşi (Martorii lui Iehova etc.).

 Adams, Simon. Al doilea război mondial: Enciclopedie / Simon Adamas. – Ch. : Litera, 2004. – 63  p.
Vă oferim o enciclopedie originală şi  bine documentată despre un război devastator care a schimbat cursul istoriei. Este reflectat şi destinul tragic al evreilor în timpul celei mai mari conflagraţii din istoria omenirii.  




Benz, Wolfgang. Holocaustul la periferie: Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940 — 1944 / Wolfgang Benz — Ch. : Cartier, 2010. – 383 p.

În România, discuţiile referitoare la holocaust au început la sfârşitul anilor 1990. Raportul final al Comisiei internaţionale pentru studierea holocaustului în România (2004) marchează începutul unei culturi a memoriei în România, din care mai fac parte un institut naţional şi un monument al holocaustului în Bucureşti.
În Moldova, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, două curente luptă pentru supremaţie de opinie asupra naţiunii: românismul şi moldovenismul. Această luptă de interpretare împinge holocaustul din Transnistria pe un loc aparte secundar, dacă nu chiar terţ în dezbaterea cu privire la memoria societăţii. S-ar putea afirma chiar că în dezbaterile este vorba mai puţin de memorie, cât de supremaţii interpretativă a viitorului naţiunii, şi de aceea trecutul este instrumentalizat aproape că după bunul plac în contextul mai larg al naţiunii naţionale. Autorii sunt cercetători renumiţi ai holocaustului din România, Germania, Marea Britanie şi SUA. Articolele referitoare la holocaustul din România tratează diferite aspecte ale prigoanei în Transnistria şi reflectă discuţia actuală privind responsabilitatea română şi germană.
 Gyemant, Ladislau. Evreii din Transilvania / Ladislau Gyemant. – Cluj-Napoca : Institutul Cultural Român, 2004. – 313 p.

Viaţa evreiască în Transilvania, cu rădăcini  îndepărtate în tradiţia romane, constituie o componentă  a istoriei medievale şi premoderne a acestei provincii, cu o pondere crescând în plan demographic, ecomic şi social pe măsura apropierii de zorii modernizării. Perioada interbelică, martoră a unei înfloritoare vieţi evreieşti de o remarcabilă bogăţie şi variate a instituţiilor, manifetărilor şi realizărilor sale, se încheie din păcate în tonurile sumbre ale prăbuşirii regimului parlamentar – democratic, ale unor dictaturi succesive care deschid tragica epocă a Holocaustului şi pentru evreii din Transnistria. Comunităţile existente astăzi, grupate în jurul câte unei sinagogi aflate încă în funcţiune,  cu marea majoritate a membrilor de vârsta a treia, reprezintă mărturiile unui trecut grevat de vicistudinile unor dictaturi şi prejudecăţi funeste, dar şi ele unei contribuţii incontestabille la creaţia spirituală şi materială dintr-o zonă de o mare bogăţie interculturală a României. Chiar dacă marea majoritate a evreilor români trăiesc astăzi în alte zone ale lumii, crearea în ultimii 15 ani a unor centre academice de cultură iudaică, pe un drum deschis pentru Transilvania de Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască “Dr. Moshe Carmiily” din Cluj, oferă posibilitatea păstrării tradiţiei culturale evreieşti pentru generaţiile ce vor veni, această care fiind menită a constitui o modestă cărămidă a unui astfel de edificiu durabil.

Situaţia evreilor din România (1939-1941) vol. 1 / coord. Alexandru Duţu; Constantin Bostan. – Bucureşti : ŢNUVR, 2003. – 408 p.

Credem că gestul de a opri de la publicare aceste documente are o forţă probatorie copleşitor de mare. Este un gest mai elocvent decât toate dovezile istorice posibile. În mod normal, această fărădelege  pune capăt disputei despre holocaustul din România. Căci gestul de a pune pumnul în gură adversarului dovedeşte reaua credinţă a făptaşului, grija nefericită de a ascunde adevărul, preocupat sistematică şi conştientă de a împiedica aflarea adevărului. Această atitudine este caracteristică numai celor care ştiu că se înscriu în fals şi în minciună prin ideile şi tezele promovate. O astfel de idee este şi teza holocaustului din România.

 Holocaust în România?  / Ion Coja. – Bucureşti : Kogoian, 2002. – 96 p.

,,În acest război acesta întins pe toată suprafaţa pământului, evreii nu pot fi scutiţi de suferinţă, de asprimea şi mizeriile la care e supusă aproape întreaga omenire. Dacă din lipsă de hrană şi din cauza traiului în condiţii sanitare  insuficiente cad şi vieţi evreieşti, acesta însemnează că legile de neînfrânt ale războiului – pe care nu noi l-am provocat – supun şi pe evrei la plata tributului lor de sânge. Românii care luptă în linia întâi, mor cu miile în fiecare zi.,,




Palmowski, Jan. Oxford Dicţionar de Istorie Universală Contemporană de la 1900 până azi : în    2 vol. /  Jan Palmowski. – Buc.: ALL, vol. 1. – 2007. – 490 p.
Acest dicţionar este destinat atât publicului larg, cât şi celor care studiază istoria, ştiinţelor politice şi relaţiile internaţionale. Primul său obiectiv este acela de a oferi o relatare corectă şi amplă a faptelor şi evenimentelor.
Dicţionarul nu se reduce la o simplă abordare descriptivă, ci prezintă în mod echilibrat cauzele şi motivaţiile evenimentelor. El ne spune mai degrabă  de ce s-au petrecut evenimentele într-un anumit fel, şi mai puţin cum s-au petrecut acele evenimente.
Orice dicţionar de asemenea dimensiuni trebuie să fie în mod inevitabil selectiv în privinţa alegerii articolelor, iar această carte nu face excepţie. Deşi nu era posibilă includere tuturor personalităţilor sau evenimentelor, s-au făcut eforturi pentru ca selecţia articolelor să aibă o logică.

Roman, Liviu. Evreii din România în perioada comunistă 1944 – 1965 / Liviu Roman. – Iaşi : Polirom, 2004. – 195 p.
Marcată de tragedia încă recentă a Holocaustului, populaţia evreiască a devenit, după al doilea război mondial şi instaurarea regimului comunist în România, victima unor campanii antisemite şi de limitarea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Noul tip de totalitarism i-a determinat pe cei mai mulţi dintre evreii români să opteze pentru emigrarea către statul Israel, recent creat. Mutaţiile semnificative în plan politic, economic, cultural şi social ce i-au urmat sunt surprinse de autor din perspectiva obiectică a istoricului. Sursele numeroase din arhive şi rigurozitatea ştiinţifică a abordării contribuie la realizarea unui tablou general al comunităţii evreieşti între anii 1944 şi 1965, oferind cititorilor o lucrare de referinţă pentru înţelegerea istoriei contemporane a everilor din România.  


Holocaustul evreilor români : Din mărturiile supravieţuitorilor / Andrei Pippidi. – Iaşi : Polirom, 2004. – 523 p.

,,Ne-am obişnuit să credem că România este o excepţie istorică în multe privinţe. Una din cele mai importante ar fi soarta evreilor din România în anii celui de-al doilea război mondial. Timp de o jumătate de secol, românii au fost ţinuţi în ignoranţă în legătură cu acest subiect. Nimeni nu va mai putea pretinde că ignoră adevărul după acest volum, ce adaugă documentelor deja publicate autenticitatea extraordinară a vocilor celor care au supravieţuit Holocaustului.
În 1941 – 1942, 125.000 de evrei au fost deportaţi în Transnistria, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată. Câţiva au supravieţuit însă, şi azi mărturisesc despre această tragedie istorică, Datorită conjuncturii internaţionale ce o reduse la situaţia de satelit al Germaniei naziste, România a adoptat politica rasistă care, cînd nu condamna la moarte, ducea la frică şi umilinţă.
În mai – iunie 1944, 15.000 d evrei din partea de nord a Transilvaniei, atribuită Ungariei prin Dictatul de la Viena şi care ajunsese sub ocupaţie germană, au fost deportaţi şi aproximativ 95.000 dintre ei au fost exterminaţi în lagărele Marelui Reich. Povestind ceea ce îndurat, supravieţuitorii întregesc imaginea pe care cititorul şi-o poate forma despre suferinţa omenească, despre laşitatea, dar şi despre curajul şi mila arătate de cei sub ochii cărora se comiteau aceste crime, despre un război purtat contra unor civili fără apărare numai din cauza originii lor’’. 

Ioanid, Radu. Răscumpărarea evreilor: Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel / Radu, Ioanid. – Iaşi : Polirom, 2005. – 222 p.
,, În 1974, un pasager român cu paşaport diplomatic s-a îmbarcat pe aeroportul din Zürich într-un avion cu destinaţia Bucureşti. Zborul a fost fără evenimente. O dată ajuns la Bucureşti însă, diplomatul a realizat cu groază că una dintre valize – dată de o veche cunoştinţă cu puţin timp înaintea plecării – îi lipsea.
Diplomatul era generalul Gheorghe Marcu, şef de divizie la Direcţia Generalăde Informaţii Externe, ramura de spionaj a temutei Securităţi. Iar cunoştinţa care-i dăduse valiza era Shaike Dan, consilier de rang înalt al mai multor prim-miniştri israelieni şi unul dintre cei mai respectaţi agenţi ai sistemului de informaţii externe al Israelului. Valiza conţinea un milion de dolari, bani daţi lui Marcu pentru a permite ca un anumit număr de evrei să emigreze în Israel.
Întâlnirea de la Züricheste doar un episod din istoria organizării de către guvernul român, în timpul anilor postbelici, a unui tip de comerţ cu fiinţe umane, unul dintre cele mai mari din întreg secolul XX: vânzarea evreilor români către Israel.”  

  1. Heydecker, Joe J. Procesul de la Nurnberg / Joe J. Heydecker. – Bucureşti : Orizontului, 2006. – 592 p.










Kogon, Eugen. Reţeaua Morţii : sistemul lagărelor de concentrare naziste / Eugen Kogon. – Bucureşti, 1987. – 428 p.










Martiriul Evreilor din România / Rosen Moses. – Bucureşti : EH HASEFER, 1991. – 317 p. 










Dicţionar de istorie, Ediţia a II-a / Alexei Agahi; Igor Caşu; Demir Draganev. – Ch. :  Civitas, 2007. – P. 204 – 205.




Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s